EL VENCIDO GLORIOSO
por Varujan Vosganian
Las asociaciones sorprendentes son útiles para descubrir nuevos significados y brindar explicaciones valiosas. Más aún cuando tales asociaciones se aplican a la biobibliografía de una personalidad de por sí sorprendente, como es el caso de Miguel de Cervantes Saavedra. Por nuestra parte, la asociación que hacemos es con el ámbito deportivo, concretamente con la prueba... del salto con pértiga. Más aún cuando estas se aplican a la biobibliografía de una personalidad.
No es casualidad que hayamos elegido este evento deportivo, ya que se tiene constancia de él por primera vez en España a principios del siglo XVIII, cuando, entre otras competiciones, durante las corridas de toros, también se realizaban demostraciones de salto de la garrocha sobre toros en la plaza. El salto con pértiga, como disciplina deportiva, se introdujo hace más de dos siglos. En aquel entonces, la pértiga estaba hecha de caña de bambú, que poseía ciertas cualidades en cuanto a resistencia y elasticidad. Hacia mediados del siglo pasado, se introdujo la pértiga de aluminio, que elevó el récord mundial en otros dos metros. Actualmente, las pértigas se fabrican con fibra de vidrio, y el récord mundial ha superado los seis metros y 30 centímetros, más del doble. Como podemos observar, este récord mundial ha ido de la mano de la evolución tecnológica.
La historia de la humanidad ha sido un esfuerzo incesante por expandir los cinco sentidos y mejorar el rendimiento mediante conquistas científicas. El ser humano ha tendido a ver más lejos, con la ayuda de telescopios. A oír y comunicarse a mayor distancia gracias a las ondas electromagnéticas. A penetrar la oscuridad mediante los rayos infrarrojos. A expandir las redes comunitarias a través del ciberespacio. La condición humana ha ampliado permanentemente el círculo de los sentidos, logrando percepciones y representaciones cada vez más sofisticadas.
Puesto que la ciencia y la tecnología han ensanchado el círculo en el que fue crucificado el Hombre de Vitruvio de Leonardo da Vinci, habríamos esperado que las artes también siguieran la misma tendencia. Dado que nuestro tema está relacionado con Cervantes, me limitaré a hablar únicamente de literatura. Aparecieron ordenadores, teclados y programas que permiten acceder a la más variada información al instante. Una línea escrita y enviada al ciberespacio está lista para ser impresa y consultada por cualquiera, en cualquier momento y en cualquier lugar. Cada línea puede leerse en todas partes, del mismo modo que cada susurro se podía oír en Epidauro, un antiguo teatro famoso por su acústica, donde cada sonido se escuchaba sin importar el ángulo desde el que se pronunciara. A través de internet, el planeta entero se ha convertido en un Epidauro gigante. Al igual que ocurre en el salto con pértiga, que pasó del bambú al aluminio y a la fibra de vidrio, superando sus récords cada vez y honrando a nuevos campeones, cabría esperar que los nuevos campeones de la literatura fueran aquellos de los teclados y las pantallas. ¡Pues no!
Los grandes campeones de la literatura no son los de la era de los ordenadores, los del ratón deslizándose sobre el escritorio, de los teclados y de las pantallas. Los grandes campeones han seguido siendo aquellos que escribían sobre la hoja de papel con la pluma de oca mojada en el tintero. Los grandes campeones se llaman Dante Alighieri, William Shakespeare o Miguel de Cervantes. Aunque mientras tanto hayan ocurrido tantas cosas en el mundo, logros del hombre en el gran y pequeño universo, y se hayan batido tantos récords, nadie ha logrado superar sus marcas todavía. Ellos han seguido siendo los grandes campeones de la literatura, con la pluma de oca mojada en el tintero y rasgando la hoja de papel.
Cuando era niño, aprendí en la escuela que Cervantes era el escritor más traducido del mundo. Ahora me entero de que Google es más traducido que Cervantes. Sin embargo, esto no significa que internet haya vencido a Cervantes, ni que el ciberespacio haya vencido a la literatura. Internet te ayuda a informarte; la literatura te ayuda a comprender. Internet ofrece ejemplos; la literatura ofrece símbolos. Internet ofrece comparaciones; la literatura ofrece metáforas.
Don Quijote de la Mancha es una metáfora, un símbolo. Es un ideograma que representa a todos aquellos que se crean su propia realidad frente a una realidad que no les encaja. Que flotan por encima del mundo como los novios en los cuadros de Chagall. A lo largo de la historia los imperios se han desmoronado, los ejércitos se han dispersado, las fortalezas se han derrumbado, pero los libros han permanecido. Ya se trate de las tablillas de Nínive, los papiros egipcios, los rollos del Mar Muerto, los incunables de la Edad Media, las imprentas de Gutenberg o los libros electrónicos de hoy en día. Pero independientemente del soporte en el que esté escrito el libro, el Caballero de la triste figura es el mismo desde hace siglos y seguirá siendo el mismo, sobreviviendo no solo a la guerra con los molinos de viento, sino también a todas las guerras, pestes y calamidades. Él es el vencido más glorioso de todos los tiempos.
Texto en rumano de Varujan Vosganian
Traducción al español de Ștefania Hănescu.
*
Texto original en rumano:
ÎNVINSUL CEL GLORIOS
Asocierile surprinzătoare sunt utile pentru a descoperi sensuri noi și a da explicații folositoare. Cu atât mai mult cu cât asemenea asocieri se folosesc în cazul bio-bibliografiei unei personalități ea însăși surprinzătoare, cum e cazul lui Miguel de Cervantes Saavedra. În cazul nostru, asocierea pe care o facem este cu domeniul sportului, și anume cu proba… săriturii cu prăjina.
Nu întâmplător am ales această probă sportivă, pentru că ea a fost semnalată pentru prima oară în Spania, la începutul secolului al optsprezecelea, când, printre alte întreceri, în timpul coridelor, se făceau şi demonstraţii de sărituri cu prăjina peste taurii din arenă. Ca probă sportivă, săritura cu prăjina a fost introdusă acum mai bine de două secole. Pe atunci, prăjina era confecționată din lemn de bambus, care avea anumite calități privind rezistența și elasticitatea. Primul record mondial, consemnat la jumătatea secolului al nouăsprezecelea, a fost de trei metri. Pe la mijlocul secolul trecut a fost introdusă prăjina confecționată din aluminiu, ceea ce a ridicat recordul mondial cu încă doi metri. Astăzi, prăjinile sunt confecționate din fibre de sticlă, iar recor,dul mondial a ajuns la peste 6,30 metri, mai mult decât dublu. Recordul mondial a însoțit, precum se vede, evoluția tehnologică.
Istoria umanității a fost un efort neîncetat de extindere a celor cinci simțuri și de îmbunătățire a performanțelor prin intermediul cuceririlor științifice. Oamenii au tins să vadă mai departe, cu ajutorul telescoapelor. Să audă de mai departe și să comunice mai departe, cu ajutorul undelor electromagnetice. Să străpungă întunericul cu ajutorul razelor infraroșii. Să lărgească rețelele comunitare prin intermediul cyberspațiului. Condiția umană a lărgit în permanență cercul simțurilor și a realizat percepții și reprezentări din ce în ce mai sofisticate.
De vreme ce știința și tehnologia au lărgit cercul în care era răstignit omul vitruvian al lui Leonardo da Vinci, ne-am fi așteptat ca și artele să urmeze aceeași tendință. Cum tema noastră este legată de Cervantes, am să mă mărginesc la a vorbi doar despre literatură. Au apărut computerele, tastaturile, programele care permit accesul la informații dintre cele mai variate într-o clipă. Un rând scris și trimis în cyberspațiu e gata tipărit și oricine, oricând și de oriunde, îl poate accesa. Fiecare vers se poate citi peste tot, așa cum fiecare șoaptă se aude în Epidaur, teatru antic vestit pentru acustica sa, unde fiecare sunet se aude, indiferent de ungherul în care e rostit. Prin internet, întreaga planetă a devenit un uriaș Epidaur. Așa cum se întâmplă la săritura cu prăjina, care a trecut de la bambus, la aluminiu și la fibrele de sticlă, depășindu-și de fiecare dată recordurile și onorând alți și alți campioni, te-ai aștepta ca noii campioni ai literaturii să fie cei ai tastaturilor și ai ecranelor. Ei bine, nu!
Marii campioni ai literaturii nu sunt cei ai erei computerelor, ai mouse-ului răsucit pe tăblia mesei, al tastaturilor și ai ecranelor. Marii campioni au rămas cei care scriau pe foaia de hârtie cu pana de gâscă muiată în călimara cu cerneală. Marii campioni se numesc Dante Alighieri, William Shakespeare sau Miguel de Cervantes. Chiar dacă între timp s-au petrecut atâtea lucruri pe lume, izbânzi ale omului în marele și micul Univers și atâtea recorduri au fost doborâte, recordurile lor nu le-a doborât încă nimeni. Ei au rămas marii campioni ai literaturii, cu pan de gâscă muiată în călimară și scrijelind foaia de hârtie.
Când eram copil, am învățat la școală că Cervantes este cel mai tradus scriitor din lume. Acum aflu că Google e mai tradus decât Cervantes. Asta nu înseamnă însă că internetul l-a învins pe Cervantes, că cyberspațiul a învins literatura. Internetul te ajută să te informezi, literatura te ajută să înțelegi. Internetul oferă exemple, literatura oferă simboluri. Internetul oferă comparații, literatura oferă metafore.
Don Quijote de al Mancha este o metaforă, un simbol. Este o ideogramă ce-i reprezintă pe toți cei care își creează o realitate a lor în fața unei realități care nu li se potrivește. Care plutesc deasupra lumii precum mirii din picturile lui Chagall. În istorie imperiile s-au destrămat, armatele s-au risipit, cetățile s-au prăbușit, dar cărțile au rămas. Fie că e vorba de tăblițele de la Ninive, de papirusurile egiptene, de sulurile de la Marea Moartă, de incunabulele Evului Mediu, de teascurile lui Gutenberg sau de e-book-urile de azi. Dar indiferent de suportul pe care e scrisă cartea, Cavalerul tristei figuri este același de secole și va rămâne același, supraviețuind nu doar războiului cu morile de vânt, ci și tuturor războaielor, molimelor și năpastelor. El este învinsul cel mai glorios al tuturor timpurilor.
Varujan Vosganian
Agradecimientos al poeta y novelista rumano Varujan Vosganian por su hermoso texto "cervantino", y a Ștefania Hănescu (poeta y profesora del Liceo Teorico Alexandru Ioan Cruza de Iași), por su traducción precisa al español. Gratitud a Hilario Barrero por su extraordinaria ilustración.
*
Varujan Vosganian, poeta,
novelista, economista y político rumano de ascendencia armenia, nació en
Craiova en 1958. Presidente de la Unión Armenia de Rumanía y de la Unión de
Escritores de Rumanía. Licenciado en Comercio por la Academia de Estudios
Económicos y la Facultad de Matemáticas de la Universidad de Bucarest.
Doctorado en Economía.
Entre otras distinciones, es Premio Internacional de Poesía “Nichita Stanescu”, Doctor Honoris causa de la Universidad “Goldis Vasile”, de Arad, y Doctor Honoris causa de la Universidad Leibniz de Milán.
En lengua rumana ha publicado obras como:
Șamanul Albastru (București, Ed. Ararat, 1994 – poesía); Statuia Comandorului (București, Ed. Ararat,1994 - proză, Premio Asociación de Escritores de Bucarest), Ochiul alb al reginei București, (Ed. Cartea Românească, Chicago, 2002 – poesía), Iisus cu o mie de brațe (Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 2004 – poesía), y Cartea șoaptelor (Editura Polirom, Iași, 2009). Esta novela está traducida al español por Joaquín Garrigós Bueno.
Además de su obra literaria, en prosa y verso, ha publicado libros de ensayo sobre Economía y política.
Traducciones al español
El libro de los susurros (Tit. original: Cartea șoaptelor), ed. Pre-Textos, Valencia. Traductor Joaquín Garrigós, 2010.
Hilario Barrero (Toledo, 1944). Poeta, profesor, editor, traductor y dibujante, Hilario Barrero es un autor con múltiples facetas.
Profesor de lengua y literatura española en Nueva York. Traductor de lengua inglesa, poeta y editor. Es autor de libros de poemas, ensayo y relato autobiográfico: In tempore belli, Libro de familia, Educación nocturna, Tiempo y deseo, y Tarja, su más reciente libro, memorialístico, publicado en ed. Renacimiento en el otoño de 2024.
Ha traducido, entre otros, a Jane Kenyon, Ted Kooser, Henry James o Shakespeare; y ha publicado diversos volúmenes autobiográficos entre los que destacan Días de Brooklyn o Nueva York a diario. Coordina la revista Cuadernos de humo, que edita el propio autor desde Brooklyn, Nueva York. Ha colaborado anteriormente en diversos números de Ágora. Para leer sus poemas en la revista:
Antología poética de Hilario Barrero:
https://diariopoliticoyliterario.blogspot.com/2025/05/antologia-poetica-de-hilario-barrero.html
