La estrella amarilla es un símbolo nazi, un hexagrama amarillo con caracteres pseudo-hebreos. (Fuente: Wikiedia).
LA ESTRELLA AMARILLA DE LOS VENCEDORES. UN POEMA DE ADI CRISTI
Bilingüe. En español y en original en
rumano.
la estrella amarilla de los vencedores
intenta
mantenerme despierto
no me dejes que me duerma
no me dejes caer en el
mismo pozo con cal
donde la
gente así blanqueada
comienza a
buscar a sus asesinos
quedándose despierta hasta tarde
un hoyo donde
no hay espacio para la semilla
no puede dar ningún fruto
sólo el
recuerdo de la muerte salvaje
de aquellos que llevaban
sobre el
corazón una estrella amarilla...
intenta
mantenerme despierto
que no me quede dormido fingiendo estar muerto
puede que
toque el shofar
y las montañas
caigan en la cantera de cal
y el cielo
estrellado se vuelva amarillo
cuando el tren
se convierta en un tren de la muerte
un tren de carga en el que amontonados unos sobre otros seremos muertos
enterrados en una tumba rodante.
mira los ojos
que claman sin sonido,
la mueca de
palabras ahogadas
dales una gota
de agua y una sonrisa
un ramo de
lágrimas recogidas
dales
esperanza de que son las últimas estrellas marcadas de esa manera
en el cielo o
en la lágrima
desvelada
como el salto
de Don Quijote
que nos arranca el alma
y silencio
y el ojo cerrado
angelical.
Poem de Adi Cristi
steaua galbenã
a învingătorilor
încearcã sã mã
ții treaz
sã nu mã lași sã adorm
sã cad în aceeași groapã cu var
din care
oamenii astfel albiți
încep sã-și
caute criminalii
rãmânând fãrã
somn
o groapã în
care nu-i loc de sãmânțã
nici nu poate
rodi altceva
doar amintirea
sãlbaticei morți
în care-au
pãtruns cei care purtau
deasupra
inimii o galbenã stea...
încearcã sã mã
ții treaz
sã nu adorm
prefãcându-mã mort
s-ar putea sã sun din shofar
și munții sã cadã în groapa cu var
iar cerul cu stele sã se îngãlbeneascã
când trenul devine al morții marfar
în care zidiți unu-n altul sã fim
morți
îngropați într-un mobil țintirim.
privește ochii care strigã fãrã sunet,
grimasa
cuvintelor sufocate
dă-le o
picătură de apă și un zâmbet
un buchet de
lacrimi adunate
dă-le lor
speranța că sunt ultimele stele astfel însemnate
pe cer sau pe
lacrima
dezvelită
asemenea
saltului don quijotesc
ce scoate din
noi sufletul
și tăcerea
și ochiul
închis
îngeresc.
Adi Cristi. Poeta rumano, prosista y periodista. Nació el 27 de abril de 1954 en Bacău.
Es presidente del Festival Internacional «Poezia la Iași» y codirector
de la Gala del Escritor del Año.
Adi Cristi es autor de más de setenta
volúmenes de poesía, prosa y artículos periodísticos. Miembro de la Unión de Escritores de Rumanía desde 1990, fue galardonado con el Premio de
Literatura «Nicolae Labiş» en 1979; ganador del Premio «Vasile Pogor», de la Unión de Periodistas Profesionales de Rumanía, en 2002; ganador del Premio «Vasile Pogor»,
Ayuntamiento de Iaşi, Rumanía, 2003.
Ha obtenido también, entre otras distinciones, el Premio de la Unión de
Escritores – Filial de Moldavia de Periodismo (2004), por el volumen 366/24
(trescientos sesenta y seis días en 24:ORE); Premio de la Unión de Escritores –
Filial de Moldavia, 2006, por la novela Sinea Mea; Premio UZPR, 2007, por el
volumen Revoluţia la Iaşi; Premio de la Unión de Escritores de la República de
Moldavia, 2011; Diploma de Excelencia, Asociación de Escritores Israelíes de
Lengua Rumana, 2012; Trofeo Europoesia Brăila, 2018; Premio Nacional de Poesía
«Vasile Alecsandri», 2019. En 2004 recibió la Orden «Mérito Cultural en grado
de Caballero», concedida por el presidente de Rumanía. Desde 2019 es ciudadano
de honor del municipio de Iași.
Texto de la nota bio-bibliográfica de Adi Cristi en su original rumano:
Adi Cristi, poet, prozator și publicist, s-a născut pe 27 aprilie 1954, la Bacău. Este președintele
Festivalului Internațional „Poezia la Iași” și co-director al Galei Scriitorul Anului.
Adi Cristi este autor a peste 70 de volume de poezie,
proză, publicistică. Membru al
Uniunii Scriitorilor din România din 1990, este deţinător al Premiului
pentru Literatură „Nicolae Labiş”, 1979; laureat al Premiului „Vasile Pogor”, Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România, 2002;
laureat al Premiului „Vasile Pogor”, Primăria Municipiului Iaşi, 2003.
Alte premii obținute (selectiv): Premiul Uniunii Scriitorilor – Filiala Moldova
pentru Publicistică (2004), volumul 366/24 (treisuteşaizecişişase
de zile în 24:ORE); Premiul Uniunii Scriitorilor – Filiala Moldova, 2006,
pentru romanul Sinea Mea; Premiul UZPR, 2007, pentru volumul Revoluţia
la Iaşi; Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, 2011; Diplomă
de Excelenţă, Asociaţia Scriitorilor Israelieni de Limbă Română, 2012; Trofeul
Europoesia Brăila, 2018; Premiul Național de Poezie „Vasile Alecsandri”, 2019. În 2004 a primit
Ordinul „Meritul Cultural în grad de Cavaler” acordat de Președintele României. Din 2019
este Cetățean de onoare al Municipiului Iași.