DANIELA ȘONTICĂ
Nacida el 23 de marzo de 1970 en Vintilă-Vodă, condado de Buzău, Rumanía, Daniela Șontică es poeta, ensayista y periodista. Debutó con poesía en Convorbiri literare en 1989. Es autora de varios libros: en poesía: Arlechini într-o pădure sălbatică, Vinea, 1995; Uitaţi-vă prin mine, Brumar, 2007; Iubita cu nume de profet, Tracus Arte, 2014; Privilèges de femme de lune, Vinea, 2015, traducción al francés de Claudiu Soare; Cântece pentru vrăbii și motoare, Vinea, 2024; en periodismo: Însemnări din pridvor, Trinitas, 2013; Oamenii Unirii (La gente de la Unión), Trinitas, 2018; Chipuri din satul românesc, Trinitas, 2020; 30 de scriitori români din exil. 1945-1989, Basilica, 2022.
POEZII / POEMAS DE DANIELA ȘONTICĂ
NOTA DEL ED. Ofrecemos la traducción de Felix Nicolau y Dragos Cosmin Popa, y a continuación el correspondiente original en rumano de cada uno de los diez poemas seleccionados de Daniela Șontică.
Canciones para los gorriones
Vendrán los gorriones
y contarán
tres cuerdas de seda áspera,
trescientas larvas que sueñan con ser libélulas,
tres mil lágrimas con ácido hialurónico.
La arruga entre las cejas
por fin me dejará
entrar en la ciudad prohibida
donde está el hombre prohibido.
A llorar un poco -
hemos hecho crecer tres briznas de hierba
en plena sequía,
pero quién puede decir
que hemos salvado nuestras almas
si
hemos olvidado salir de nuestros corazones,
sí hemos tenido demasiado anestésico
y nos hemos dormido como grillos
en unas botas abandonadas en un parque.
Y quien pueda decir algo al respecto,
ese que escriba,
que cuente llagas,
que lave las suelas,
que invente algo,
como la arena,
como las palabras de los enamorados,
las mismas
todos los días de sequía
y largo camino.
Cântece pentru vrăbii
Vor veni vrăbiile
și vor număra
trei funii de mătase aspră,
trei sute de larve ce se visează libelule,
trei mii de lacrimi cu acid hialuronic.
Ridul dintre sprâncene
o să mă lase în sfârșit
să intru în orașul interzis
unde este bărbatul interzis.
Să plângem puțin -
am făcut să crească trei fire de iarbă
în culmea secetei,
dar cine poate să spună
că ne-am salvat sufletele
dacă
am uitat să ieșim din inimi,
dacă am avut prea mult anestezic
și am adormit ca niște greieri
în ghetele abandonate într-un parc.
Iar cine poate să spună ceva despre asta,
acela mai curând să scrie,
să numere bube,
să spele tălpi,
să inventeze ceva,
cum ar fi nisipul,
cum ar fi cuvintele îndrăgostiților,
aceleași
în fiecare zi de secetă
și drum lung.
*
Alabanza a la flor de limón
Alabanza a la flor de limón
y al pensamiento pasado por el alambique
para convertirse en un jarabe
que hechiza a todos
con el perfume de la soledad.
Alabanza a la flor de naranjo,
desconocida para mis sentidos -
y yo olfateando la forma en que
se llena de ortigas
una playa con fósiles de caracoles prehistóricos.
¡Alabanza a la flor de alcachofa
en la que me gustaría hacer mi nido!
Laudă florii de lămâi
Laudă florii de lămâi
și gândului trecut prin alambic
pentru a ajunge un sirop
care-i vrăjește pe toți
cu parfumul singurătății.
Laudă florii de portocal,
necunoscută simțurilor mele -
și eu adulmecând felul în care
se umple de urzici
o plajă cu fosile de melci preistorici.
Laudă florii de anghinare
în care mi-aș face cuib!
*
Todo lo que es vida
Cuando superas sin problemas la tormenta del día
te alegras
y esperas algo
mucho más tormentoso,
quizás las escamas de algunos recuerdos
cayendo sobre los tejados
o
al amo del caparazón invisible
bajo el que a veces se esconde
todo lo que es vida.
Tot ce e viață
Când treci cu bine prin furtuna zilei
te bucuri
șiaștepți ceva
mult mai vijelios,
poate solzii unor amintiri
căzând peste acoperișuri
ori
stăpânul cochiliei invizibile
sub care se ascunde uneori
tot ce e viață.
*
Un pájaro en la cabeza
A la artista Lilian Thiel
Se habría ahogado si
no se hubiera agarrado
a las raíces juguetonas bajo el agua.
Se había salvado, pero el pájaro en la cabeza
la regañó:
«¡No tienes derecho a agarrarte a las piernas
de niños más pequeños que tú!».
Desde entonces
dibuja personas pecadoras.
Hoy recorta un par de botas
y se las pone al ángel del medio.
El árbol del mundo
tiene hachas y púas clavadas en sus ramas,
la sangre fluye, pero no mucha.
Solo las sedas vienen coloreadas,
superpuestas sobre la tela áspera,
anhelando las dos piedras.
El pájaro de su cabeza
tiene ojos de perlas.
O pasăre în cap
Artistei Lilian Thiel
S-ar fi înecat dacă
nu s-ar fi prins
de rădăcinile jucăușe de sub apă.
Se salvase, însă pasărea din cap
o certa:
„Nu ai dreptul să te agăți de picioarele
copiilor mai mici decât tine!”
De atunci
desenează oameni păcătoși.
Azi decupează o pereche de cizme
și încalță cu ele îngerul din mijloc.
Arborele lumii
are înfipte în ramuri topoare și piroane,
sângele curge, dar nu mult.
Numai mătăsurile vin colorate,
suprapuse pe dimia aspră,
tânjind după cele două pietre.
Pasărea din capul ei
are ochii de perle.
*
Antes de descubrirlo
Si hubiera contado con claridad
todo lo que veía
en el halo de cada cosa.
Si hubiera nadado
estridente
junto con los peces
en la mirada asombrada del niño.
Si hubiera dibujado
el ojo alargado sobre el mundo que
crecía y crecía
blanco como la luna.
Antes de descubrir
que esa era la verdadera belleza.
Înainte să fi aflat
De-aș fi povestit pe înțeles
tot ce vedeam
în haloul fiecărui lucru.
De-aș fi înotat
strident
împreună cu peștii
din privirea mirată de copil.
Dacă aș fi desenat
ochiul alungit peste lumea care
creștea și creștea
albă ca luna.
Înainte să fi aflat
că aceea era adevărata frumusețe.
*
Le sacre du printemps
Sin gloria ni descendientes,
el demonio del mediodía lucha ferozmente
con el dragón de las tres de la madrugada.
El insomnio empaña la autoestima
más que el envejecimiento.
La fuerza implosiva
de los recuerdos muertos
produce
una disimulada liberación del ser.
Solo Stravinski se atreve,
solo él despliega
el mapa de la estridencia
sobre los campos franceses.
Le sacre du printemps
Fără glorie și fără urmași
demonul amiezii se luptă aprig
cu dragonul de la trei dimineața.
Insomnia blurează părerea bună de sine
mai mult decât îmbătrânirea.
Forța implozivă
din amintirile moarte
produce
o deghizată debarasare de ființă.
Numai Stravinski îndrăznește,
numai el desfășoară
harta stridenței
pe câmpuri franceze.
*
fotografía en giverny
mírame
en el pueblo de las contraventanas verdes
en la calle claude monet.
los nenúfares del jardín acuático,
metáfora de la curación a través de la luz,
se encarnan en el lienzo
del frío salón.
las proyecciones interiores
de la mujer musa y creadora
gotean en las palmas recuerdos
como pétalos de una aleación
recién descubierta.
fotografie la giverny
uite-mă
în satul cu obloanele verzi
pe strada claude monet.
nuferii din grădina de apă,
metaforă a vindecării prin lumină,
se întrupează singuri pe pânza
din salonul rece.
proiecțiile interioare
ale femeii muză și creatoare
picură în palme amintiri
ca niște petale dintr-un aliaj
proaspăt descoperit.
*
Botellas desde alta mar
Soy esta isla
desconocida en medio del océano,
rodeada de tiburones.
Por mis playas de arena naranja
solo Dios camina,
en mis palmeras violetas
solo se araña el viento.
Colecciono señales deformes,
adorno mi cuello
con gritos de auxilio que brotan
de las botellas que llegan del mar abierto
y sé que en su desesperación
la gente tiene la esperanza de que exista la tierra.
Sticle din larg
Sunt această insulă
neștiută în mijlocul oceanului,
înconjurată de rechini.
Pe plajele mele cu nisip oranj
nu umblă decât Dumnezeu,
în palmierii mei violeți
nu se zgârie decât vântul.
Colecționez semne diforme,
îmi împodobesc gâtul
cu strigăte de ajutor ivite
din sticlele venite din larg
șiștiu că în disperarea lor
oamenii speră să existe pământ.
*
Moluscos ciegos
Cuentas pétalos de sangre,
respiras suavemente,
se necesita valor
para ser consciente,
para dejar a la deriva cualquier mástil herido,
para creer que el mar lo sanará;
no te preocupes de que termine
justo en el fondo del agua
entre moluscos ciegos,
ese no es un lugar olvidado -
allí,
en los evos del corazón del Señor,
el niño corre feliz.
Moluște oarbe
Numeri petale de sânge,
respiri ușor,
este nevoie de curaj
pentru a fi conștient,
pentru a lăsa în derivă orice catarg rănit,
pentru a crede că marea îl va vindeca;
nu te îngrijora că va ajunge
tocmai pe fundul apei
între moluște oarbe,
acela nu este un loc uitat -
acolo,
în evurile din inima Domnului
copilul aleargă fericit.
*
Bajo el sol deslumbrante
No sé cuánto tiempo
más viviré en el vientre del gran álamo.
Esta ciudad ya no me agrada,
de cada gota brota la humedad,
los hongos de rocío crecen sin criterio
y además está la hiedra desconocida
que se alimenta de la médula
de los muertos arrebolados.
Me escondo bajo el sol deslumbrante,
es la forma más segura de escapar
de sus botes salvavidas.
Mis amigos me enviarían alguna señal,
me buscarían,
pero están demasiado desesperados por descifrar
los mapas de navegación,
los entiendo,
serán capitanes de barco.
¿Qué hacemos con la mujer con el pelo de hierba azul?,
oigo susurrar desde la niebla.
Me mantengo tranquila,
ahora puedo tender tantos puentes como quiera
con los poemas tejidos en tiempos mejores.
Aquí habrá un mundo de sedas ridículas,
de alambre oxidado
y todo lo que otros han abandonado.
Juego con los cachorros de rinoceronte,
por ahora les enseño los nombres de las cosas,
luego ya veremos,
flotaremos o nos quedaremos con
los calcetines descosidos,
recuerdos que nos quedan
de nuestras abuelas de aire.
Sub soarele orbitor
Nu știu câtă vreme
o să mai locuiesc în burta marelui plop.
Orașul acesta nu mai este pe placul meu,
din orice strop izbucnește igrasia,
bureții de rouă cresc fără discernământ
și mai este și iedera necunoscută
ce se hrănește cu măduva
morților trandafirii.
Mă ascund sub soarele orbitor,
e cel mai sigur mod de a scăpa
de bărcile lor salvatoare.
Prietenii mi-ar trimite vreun semn,
m-ar căuta,
dar sunt prea disperați să descifreze
hârțile de navigare,
îi înțeleg,
vor fi căpitani de vase.
Ce facem cu femeia cu părul de iarbă albastră,
aud șușotind-se dinspre cețuri.
Rămân liniștită,
de-acum pot să întind câte poduri vreau
din poemele însăilate în vremuri bune.
Aici o să fie o lume de mătăsuri ridicole,
de sârmă ruginită
și tot ce-au abandonat ceilalți.
Mă joc cu puii de rinocer,
deocamdată îi învăț numele lucrurilor,
pe urmă vom vedea,
vom pluti sau vom lua în primire
șosetele destrămate,
ultimele amintiri
de la bunicile noastre de aer.
Traducción de Félix Nicolau y Dragoș Cosmin Popa
Felix Nicolau, escritor y filólogo rumano; actualmente es profesor en la Universidad de Granada (España). Catedrático de la Universidad Técnica de la Construcción de Bucarest, Departamento de Lenguas Extranjeras y Comunicación.
Ha publicado varios libros de poesía y dos novelas: Kamceatka. Time is Honey, Pe mâna femeilor, Tandru şi rece, Bach, manele şi Kostel, Cucerirea râsului, Salonul de invenţii.
Es miembro de la Unión de Escritores Rumanos y colabora con la crítica e historia literaria en numerosas revistas literarias.
Doctor en Estudios Literarios por la Universidad de Bucarest con una tesis sobre el romanticismo en la creación de Mihai Eminescu. Entre sus libros en dicha materia destacan Istoria nucleară a culturii. Cuante hermeneutice; Ingen fara på taket/ Totul e sub control. Lär dig rumänska/ Învaţã limba românã; You Are not Alone. Culture and Civilization, Morpheus: from Text to Images. Intersemiotic Translation; Comunicare şi creativitate. Interpretarea textului contemporan; Take the Floor. Professional Communication Theoretically Contextualized; Cultural Communication: Approaches to Modernity and Postmodernity; Estetica inumană. De la postmodernism la Facebook; Codul lui Eminescu; Anticanonice; Homo imprudens.
Dragoş Cosmin Popa (Iasi, Rumanía, 1975). Desde 2002 vive en Madrid. Ha publicado poemas en las revistas Luceafărul de dimineață nr.4/2017, Mișcarea literară, Kryton, Caiete Silvane, Littera Nova, Arca, Hyperion (2018-2024); además de poemas y artículos en revistas culturales en España (Proverso - 2018, Bitacora cultural - 2017,2021, Este de Madrid - 2014,2015). En 2013 ganó el primer premio en el Certamen Internacional de Poesía POETIC PERFORMANCE, Madrid.
Presente en varias antologías en español: II Encuentro Internacional de Poesía de Úbeda - Jaén (Editorial El Taller del Poeta) 2015, Necesaria Palabra (Editorial Unaria) 2015, Antología Grito de Mujer-Flores del Desierto (Editorial Unaria) 2016, III Encuentro Internacional de Poesía de Úbeda - Jaén (Editorial El Taller del Poeta) 2016. En rumano, la antología poética del Círculo Literario de Cluj, Círculo de Poetas (volumen 2, EdituraColorama, Cluj-Napoca, 2017).
Es uno de los coordinadores de la antología de poetas rumanos en España: Între inimă și țara promisă. (Entre el corazón y la tierra prometida), Editorial Neuma, 2022.
Ha participado y coordinado diversos eventos literarios en Madrid.
Desde 2014 es miembro fundador de A.S.A.R.S. (Asociación de Escritores y Artistas Rumanos en España) y desde 2017 vicepresidente de A.S.A.R.S. También pertenece al Círculo Literario de Cluj desde 2017.
