RADMILA POPOVICI
Presentación de Liviu Apetroaie
Radmilia Popovici nace en 1972, en la República de Moldavia. Poeta, escritora y letrista. Es miembro de la Unión de Escritores de la República de Moldavia y de Rumanía.
Sus poemas han sido traducidos al francés, italiano, alemán, español e inglés. Ha participado en ferias internacionales del libro en París, Fráncfort y Madrid.
Entre 2008 y 2025 publicó varios poemarios en editoriales de ambas orillas del Prut: Mi-s (Soy); EvAdam, Intimatum, Unicat (Único); Urâta (La fea); Apa care își bea mâinile (El aguaque se bebe las manos); Vene și artere (Venas y arterias); PoEsențe (PoEsencias); Fără escale (Sin escalas); În ceruri odată (Érase una vez en los cielos); Și eu sunt Ucraina (Yo también soy Ucrania); O mie și una de eu fără umbre (Mil y un yo sin sombras); Bunica Liuba, atoateștiutoarea (La abuela Liuba, la sabelotodo).
Radmila Popovici ha escrito letras para cientos de canciones que alcanzaron gran popularidad en la República de Moldavia y en Rumanía, así como para espectáculos musicales y teatrales.
****
Texto original en rumano:
Radmila Popovici (1972, Republica Moldova). Poetă, scriitoare, textieră. Este membră a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și din România.
Poeziile sale sunt traduse în limbile: franceză, italiană, germană, spaniolă și engleză. A participat Târgurile internaționale de carte la Paris, Frankfurt, Madrid.
Între 2008 și 2025 a publicat mai multe volume de poezii la edituri de pe ambele maluri ale Prutului: „Mi-s”, „EvAdam”, „Intimatum”, „Unicat”, „Urâta”, „Apa care își bea mâinile”, „Vene și artere”, „PoEsențe”, „Fără escale”, „n ceruri odată”, „Și eu sunt Ucraina”, „O mie și una de eu fără umbre”, „Bunica Liuba, atoateștiutoarea”.
Radmila Popovici a scris versuri pentru sute de melodii care au devenit populare în Republica Moldova și în România, precum și versuri pentru spectacole de muzică și teatru.
*****
Del poemario Urîta (La fea), editorial VINEA, București.
[1]
antes de ser
vendieron la casa
con aquel dinero pintaron
otoño alrededor
el ojo fotográfico se cerró
herméticamente para que no le diera
el llanto
la faldita beige escondió en sus pliegues
los pocos lunares aún no descoloridos
solo la infancia se revolcaba de risa
de sus rizos arrancados
con todo y piel
por qué no era yo
el manzano del patio
para sacudirme las orugas
para llamar al rayo a que me
rajara hasta la raíz
en dos partes una
de madre otra de
padre antes
de ser cortado
con la motosierra
*
înainte de a fi
au vândut casa
cu acei bani au pictat
toamnă de jur împrejur
ochiul fotografic s-a închis
ermetic să nu-l apuce
plânsul
fustița bej și-a ascuns în pliuri
cele câteva buline nedecolorate
numai copilăria se tăvălea de râs
de cârlionții săi smulși
cu tot cu piele
de ce nu eram
mărul din curte
să-mi scutur omizile
să chem fulgerul să mă
crape până la rădăcini
în două părți una
de mamă alta de
tată înainte
de a fi tăiat
cu drujba
[2]
marchito
pegajosa era
la tierra de la noche
en la que nos hundíamos
criatura mía
sin agua aire
apenas
desplegabas
las alas apenas
oía tu gemido
fino
apenas escribía
en tu paladar
el nombre
tenías un nombre
con raíces
tallo y brotes
transparentes
nadie
ocupará tu
lugar en la cuna
fría nadie te cantará
más amargo y más
marchito
nadie te parirá más
sangriento es nuestro
pequeño álbum
de familia
entre
dos bóvedas
ondea
desgarrado un
pañal
*
veșted
cleioasă era țărâna
nopții
în care ne cufundam
pruncul meu
fără apă aer
abia
de-ți desfăceai
aripile abia de-ți
auzeam geamătul
subțire
abia de-ți scriam
pe cerul gurii
numele
aveai un nume
cu rădăcini
tulpină și vlăstari
străvezii
nimeni
nu-ți va ocupa
locul în leagănul
rece nu-ți va cânta
mai amar și mai
veșted
nu te
va naște mai
sângeros e micul
nostru album
de familie
între
două bolți
flutură
zdrențuit un
scutec
sângeros e micul
nostru album
de familie
între
două bolți
flutură
zdrențuit un
scutec
[3]
suerte
te vistes la enfermedad del revés
te atas firme la faja
de los síntomas te subes del todo
la media rota
del diagnóstico un poco de colorete y
empieza la gran sesión de fotos
el espejo torcido te muestra
la falta de gusto de olfato de miedo
a perder la imagen
el ángel te levanta
los pómulos acomoda
el arrepentimiento mechón a mechón
te sacude de la espalda
el autoflagelo
la muerte abre los ojos como
dos píldoras
anticonceptivas
te las bebes y te llenas
de días
*
șansă
îmbraci boala cu dinaintea
înapoi legi strâns brâul
simptomelor tragi până sus
ciorapul rupt
al diagnozei puțin fard și
începe marea ședință foto
oglinda strâmbă ți-arată
lipsa de gust de miros de frică
de a pierde imaginea
îngerul îți saltă
pomeții aranjează
pocăința șuviță cu șuviță
îți scutură de pe spate
autobiciuirea
moartea face ochii cât
două pilule
contraceptive
le
bei și te umpli
cu zile
[4]
en el espejo
no os alegréis no os entristezcáis
las mejillas aún me sostienen
bajo su piel tersa se duermen
unas junto a otras las arrugas
de los viejos del mundo
no hay día no hay
instante en que no sienta cómo
se apiñan para dormir
otras
más hondas más
atormentadas por enfermedades
por pobreza por
soledad
cada noche escucho
sus historias
estremecedoras
entonces cierro herméticamente
los párpados no sea que
salten a los sueños
de los niños
le pido a mi abuela
que me dicte desde el cielo
la oración del ciego
y los ciegos me ven
en el espejo
me pintan
azul
*
în oglindă
nu vă bucurați nu vă întristați
obrajii mă mai țin
sub pielea lor netedă adorm
unul lângă altul ridurile
bătrânilor lumii
nu e zi nu e
clipă să nu simt cum
se înghesuie la somn
altele
mai adânci mai
chinuite de boli
de sărăcie de
singurătate
în fiece noapte aud
poveștile lor
cutremurătoare
atunci închid ermetic
pleoapele nu cumva
să țâșnească în visele
copiilor
o rog pe bunica
să-mi dicteze din rai
rugăciunea orbului
și orbii mă văd
în oglindă
mă pictează
bleu
[5]
limpieza general
una vez por estación
hago limpieza
general
barro los insultos
de las paredes sacudo de la ropa
los orgullos lavo las cortinas
de fantasías desentierro
y entierro las flores limpio
los cristales por fuera
de las huellas de los demonios
ahuyento hacia los libros
a los personajes caídos
en el abismo entre
las camas aspiro el polvo
de nuestros cuerpos
toso todavía un mes
tiro todos los trapos
al fuego
las llamas dibujan
una mano de dedos
nevando
*
curățenie generală
o dată în anotimp
fac curățenie
generală
mătur înjurăturile
de pe pereți scutur hainele
de orgolii spăl perdelele
de închipuiri dezgrop
și îngrop florile șterg geamurile
pe dinafară
de amprentele demonilor alung
în cărți
personajele căzute
în prăpastia dintre
paturi aspir praful
trupurilor noastre
tușesc încă o lună
arunc toate cârpele
în foc
flăcările desenează
o mână cu degete
fulguind
Poemas inéditos
[6]
gravemente enfermo
este poema parecerá una planta
crecida en la oscuridad
encogido como el cuerpo de
kaspar hauser
pero mucho más sediento de vida
que las criaturas sanas
cuantas veces me he preguntado quién
se siente mejor
la víctima o el verdugo
he preferido ser víctima
los remordimientos tienen colmillos de pitbull
las lágrimas de aquellos a quienes
amas
te queman la retina
este poema está gravemente enfermo
pero quiere decir su última
palabra sin ser interrumpido
por quienes
jamás lo han mirado
a los ojos
*
grav bolnav
acest poem va arăta ca o plantă
crescută în întuneric
chircit precum trupul lui
kaspar hauser
dar mult mai însetat de viață
decât viețuitoarele sănătoase
de câte ori m-am întrebat cine
se simte mai bine
victima sau călăul
am preferat să fiu victimă
remușcările au colți de pitbull
lacrimile celor pe care îi iubești
îți ard retina
acest poem este grav bolnav
dar vrea să-și spună ultimul
cuvânt fără să fie întrerupt
de cei
care nu l-au privit în ochi
vreodată
[7]
polvo
los poetas no lloran
con lágrimas
cada palabra suya
es un cristal
de lágrima
que ha perdido
el agua y la sal pero
como por milagro
ha conservado el brillo
y la Pureza
ningún verso nace
sin una pequeña muerte de aquel
que lo escribe
ninguna poesía le perdona
al poeta la falta de heridas
o de dolores que
solo los poetas conocen
y raras veces los demás
los poetas ríen a veces
por el bien de los otros pero
miradlos
miradlos a los ojos
leeréis en ellos toda
la tristeza
que quiere florecer
en palabras y una gran
gran sed de sosiego
los poetas ni siquiera duermen
la poesía los desgasta
por dentro
por eso
cuando parten
dejan tras de sí
un polvo
diamantino
*
pulbere
poeții nu plâng
cu lacrimi
fiecare cuvânt al lor
este un cristal
de lacrimă
care și-a pierdut
și apa și sarea însă
ca prin minune
și-a păstrat și strălucirea
și puritatea
niciun vers nu se naște
fără o mică moarte a celui
care-l scrie
nicio poezie nu-i iartă
poetului lipsa rănilor
sau a durerilor pe care
numai poeții le cunosc
și rareori alți oameni
poeții râd uneori
de dragul celorlalți dar
priviți-i
priviți-i în ochi
veți citi în ei toată tristețea
care vrea să înflorească
în cuvinte și o mare
mare sete de liniște
poeții nici nu dorm
poezia îi macină
pe dinăuntru
de aceea
atunci când pleacă
lasă în urma lor
o pulbere
diamantină
