CINCO POEMAS DE MARTA
PETREU, TRADUCIDOS AL ESPAÑOL POR JOAQUÍN GARRIGÓS. * Edición bilingüe en rumano-español.
VIAJE POR LA POESIA DE MARTA PETREU
Marta Petreu (seudónimo
de Rodica Marta Varti; née Rodica Crisan) nació en Transilvania (Rumanía)
en 1955, escritora y profesora de filosofía en la Universidad de Cluj. Ha
escrito poemarios, novela y ensayos sobre filosofía y cultura rumana, entre los
que destacan los dedicados a Emil Cioran (E.M. Cioran and the Rise Fascisme
in Romania), así como un volumen de conversaciones con importantes
personalidades de la vida intelectual de su país. Uno de sus libros de poesía, Poemas sin vergüenza, fue traducido al
francés y al español. Dirige la prestigiosa revista literaria Apostrof. Entre los premios literarios
que se le han concedido figura el Premio de Poesía de la Unión de Escritores de
Rumania y, en el plano internacional, el premio Henri Jacquier y el Lilian
Helman/Dashiell Hamett Grant.
OBRA POÉTICA DE MARTA PETREU
Aduceți
verbele (1981)
Dimineața tinerelor doamne (1983)
Loc psihic (1991)
Poeme nerușinate (1993)
Cartea mîniei (1997)
Apocalipsa după Marta (1999)
Falanga (2001)
Scara lui Iacob (2006)
Poèmes sans vergogne (antología de sus poemas publicada en Francia en 2005)
--------------------------
*Los cinco poemas de Marta Petreu, en
traducción al español de Joaquín Garrigós, fueron publicados en México en 2017
por la revista La Colmena:
https://lacolmena.uaemex.mx/article/view/6957
MARTA PETREU
ESTOY AQUÍ
Honda y
oscura tu sangre planeaba
grandes
fuegos artificiales
Estoy
aquí. Camino por el asfalto
deambulo
por las calles
cada
vez más ajeno
paso
a paso cada vez más despacio
por
el asfalto derretido
Señor.
Existes. En alguna parte de mi cerebro
pero
existes
(Su
cerebro inundado de pétalos de amapola de petardos de sangre
Sí.
Una fisura un aneurisma una pobre fisura
en
una arteria del cerebro
sangre
derramada
como
leche olvidada en el hornillo)
Despacio
y ajeno camino entre la polvareda los escombros las cenizas
abro
galerías en la espuma quemada de la sangre
Original
en rumano:
SÎNT AICI
Adînc
și obscur sîngele tău pregătea
focuri
mari de-artificii
Sînt aici. Umblu
pe-asfalt
umblu pe străzi
din ce în
ce mai străin
pas cu pas din ce în ce mai încet
prin
asfaltul topit
Doamne.
Exiști. Undeva în creierul meu
dar exiști
(Creierul
lui inundat cu petale de mac cu petarde de singe
Da. O
spărtură un anevrism o biată spărtură
într-o
arteră din creier
o
revărsare de sînge
ca
laptele uitat pe plită)
Încet si străin umblu
prin praf prin moloz prin funingini
sap galerii prin spuma arsă de sînge
LO RECUERDO
Lo recuerdo: un día tras otro
tu corazón latía como un
puñado de monedas
arrojadas en la oscuridad
a una ventana cerrada
Original en rumano:
ÎMI AMINTESC
Îmi
amintesc: zi de zi
inima ta bătea ca un pumn de monede
arvîrlite pe întuneric
într-o fereastră închisă
EL SUEÑO
Luego
en mis sueños todo oscureció
La sal de las lágrimas.
La sal de la sangre
Pisa con cuidado un
perro. Dos. Una jauría
de perros. Oscuridad. Ni
un color. No puedo
contarlos. Tan solo los
oigo
pisar con suavidad con
las almohadillas
No ladran. El aliento les
arde
tienen la lengua rasposa
Lo sé: lamerán
(en mis sueños está todo
oscuro) la sal de las lágrimas.
La sal de la sangre
Original en rumano:
SOMNUL
Apoi în visele mele s-a făcult
înteneric
Sarea din lacrimi.
Sarea din sînge
Pașește cu grijă
un cîine. Doi. O haită
de cîini. E beznă . Nici o culoare. Nu pot
să îi număr. Doar îi aud
pășind delicat pe pernițe
Nu
latră. Au răsuflarea fierbinte
au limbile
aspre
Știu: ei vor linge
(În visele
mele e beznă) sarea din lacrimi. Sarea din sînge
PARA QUÉ
Yo
vi el sudor de la muerte
yo experimenté
sentimientos rigurosamente humanos que carbonizan
el corazón
por ejemplo conocí el
amor
Yo invoqué a mi ángel
yo soporté la llegada del
ángel
yo le dije que había
visto un cuerpo de hombre
bañado en el sudor de la
muerte
yo le supliqué
me hinqué de rodillas y
le supliqué
Luego viví la desolación
viví el vacío negro del
corazón
viví el oscurecimiento
total del mundo:
para qué la hermosura del
mundo
para qué la salida del
sol
para qué el esplendor del
verano
si existen
simultáneamente el ángel y el sudor de la muerte
Original en rumano:
LA CE BUN
Eu am văzut sudoarea
morții
cu am trăit sentimente strict omenești care carbonizează inima
am cunoscut de pildă iubirea
Eu mi-am chemat
îngerul
eu am suportat
sosirea îngerului
eu i-am spus acestuia că am văzut un trup de bărbat
scăldat în sudoarea
morții
eu l-am rugat
mi-am pus genunchii
pe pămînt și
l-am rugat
Apoi am trăit pustiirea
e u am trăit vidul negru al inimii
eu am trăit întunecarea completă a lumii:
la ce bun această frumusețe a lumii
la ce bun răsare soarele
la ce bun splendoarea verii
dacă există simultan îngerul și sudoarea morții
EL
APOCALIPSIS SEGÚN MARTA
Él
mi ángel vino y me dijo:
mira ya se acerca la hora
–
de modo que puedes
agarrar a Dios de una pierna
de la bota provista de
espuelas
de su bota de tafilete
que adorna cojines de púrpura;
ha llegado la hora de que
abras tu libro más grande el libro negro
Yo marta Su sierva pensé:
puedo agarrar a Dios de
una pierna
de su bota con espuelas
puedo al menos rozarle el
dedo meñique —tiene la Forma perfecta
Sí. Ha llegado la hora
—digo
Puedo tocarte la bota la
pierna el pie con callos inflamados
puedo palparte siquiera
el dedo meñique torcido
torturado —como si el
calzado fuera prestado
un pie mortal
Yo marta Su sierva en la
tierra
Con las manos agrietadas
por el frío por la lejía
yo marta tu perrito en la
tierra
te rodeé las dos piernas
con mi pelo corto te
cepillé el calzado
Te toqué. Hice lo que
había que hacer.
Así pues doy fe.
Así pues doy fe:
huele a cuadra. Huele a
mugre. Huele eternamente a suciedad densa
Huele a matadero. Apesta
a carne cruda
desgarrada por las
espuelas aplastada por las herraduras de los zapatos
alguien casca con los
dientes niños de pecho como si fueran pepitas de manzana
Huele a carne viva que
muere huele agrio a letrina
Qué peste Señor qué peste
espesa
y vieja
desde el primer día de tu
reino
(¿y el día de la
expulsión del Jardín?)
Qué tufo a muerte rancia
y fresca qué tufo a muerte eterna te rodea
qué botas raídas y
deformes llevas tú Señor
Y qué piernas qué pies
elefantiásicos
llenos de pústulas de
callos de babas
¿Qué eres? —te pregunto
Como el incienso de las
iglesias
en la base de tu trono
celeste flota
el vaho rojo de sangre
zumban enjambres de moscas verdes y gordas
hinchadas como pavos
reales
Tienes las botas
agrietadas en cruzadas divinas
y lustradas con betún de
sesos
de las espuelas te
cuelgan restos de intestinos pingajos de carne
Igual que por las noches
me corren por las mejillas fríos arroyos de lágrimas
Señor
Gusanos cebados pululan
por tus calcetines
(Sí. Eres único. ¿Por eso
me someto? No lo sé muy bien.
Oh. El día de la
expulsión del Jardín)
¿Qué eres tú, Dómine?
pregunto
y tiemblo de rabia y
asco. A una legua
tus patas apestan
a instrumentos de tortura
a sótano. ¿Qué eres tú, Dómine? Me da asco
Él Abadón mi ángel mi ave
de casa
vino y me dijo: mira ya
se acerca la hora
puedes agarrar a Dios de
una pierna
puedes lustrarle el
zapatito
Yo Marta su perro en la
tierra:
lo cepillé. Lo toqué. Le
hablé.
Hice todo lo que tenía
que hacer. Ahora doy fe:
en este matadero perpetuo
de seres lúcidos y
hablantes
Él el Señor anhela su
ración de hosannas el plato caliente
de incienso: la espuma de
sangre
Él mismo —la Forma
perfecta de existir— es como el lacero al acecho
Él el Señor es el
Carnicero
es el Lacero
original en rumano:
APOCALIPSA DUPĂ MARTA
El
îngerul meu a venit și
mi-a spus:
iată vremea este aproape -
deci poți
să-l prinzi pe Dumnezeu de-un
picior
de cisma lui dotată cu pinten
de cisma lui de marochin împodobind pernițe
de purpuri;
e
vremea să-ți
deschizi cartea cea mare cartea cea neagră
Eu marta robul Lui am gîndit:
pot să-l prind pe Dumnezeu de-un picior
de cisma lui cu pinten
pot să îi ating macăr degetul mic - deține Forma perfectă
Da. A venit vremea
- spun
Pot să îți ating cisma piciorul
laba ta cu bătături inflamate
pot să îți palpez macăr degetul mic strîmb
chinuit - ca în incălțări de-mprumut
un picior muritor
Eu marta robul Lui pe pămînt
Cu mîinile crăpate de frig de leșie
eu marta cățelul tău
pe pămînt
ți-am cuprins amîndouă picioarele
cu părul meu scurt ți-am periat încălțările
Te-am atins. Am făcut ce era de făcut.
Deci depun mărturie
Deci depun
mărturie:
miroase a grajd. Miroase
a jeg. Miroase dens etern
a murdări
Miroase a abator. E o duhoare
de carne crudă
ruptă de pinteni strivită sub blacheuri
Ca sîmburii de măr copiii de lapte îi sparge-n dinți
Miroase a carne vie ce moare
miroase acru a latrină
Ce duhoare Stăpîne ce duhoare groasă
și veche
din prima zi a-mpărăției tale
(dar ziua izgonirii din Grădină?)
Ce iz de moarte veche și proăspată ce iz de moarte eternă te înconjoară
ce cisme tocite scîlciate porți tu Doamne
Și ce picioare ce labe elephantine
pline de pustule de bătături de bale
Ce ești? - te-ntreb
Precum tămîia din biserici
la temelia tronului tău
celest plutește
aburul roșu de sînge bîzîie roiuri
de muște verzi și grase
umflate ca păunii
Ai cismele
crăpate în cruciade divine
Și
lustruite cu cremă de creier
pe pinteni
îți atîrnă resturi de intestine zdrențe
de carne
Așa
cum noaptea pe-obrazul meu curg pîrîașe reci de lacrimi
ție Stăpine
viermișorii bine hrăniți îți mișună-n obiele
(Da. Ești unic. De-aceea mă supun? Nu știu prea bine.
O.
Ziua izgonirii din Gradina)
Ce ești tu, Domine? întreb
și
tremur de furie
și
greață.
De la o poștă
labele tale duhnesc
a ustensile de tortură a subterană. Ce ești tu, Domine? Mi-e silă
El Abadon
îngerul meu pasărea mea de casă
a venit și mi-a
spus: iată vremea este aproape
poți să-l prinzi pe Dumnezeu
de-un picior
poți să-i lustruiești pantofiorul
Eu Marta cînele lui pe pămînt:
l-am periat. L-am atins. I-am vorbit.
Am făcut tot ceea ce era de făcut. Acum depun mărturie:
în abatorul acesta
perpetuu
de vietăți lucide și vorbitoare
el Stăpînul poftește tainul de osanale porția cald ă
de tămîie: spuma de sînge
El însuși - Forma perfectă a existării - e ca
hingherul la pîndă
El Stăpînul e Măcelarul
e Hingherul
WEBGRAFÍA SOBRE
POEMAS DE MARTA PETREU
En español:
https://lacolmena.uaemex.mx/article/view/6957
En catalán:
http://www.visat.cat/espai-traductors/cat/fragments/755/390/-/0/-/xavier-montoliu-pauli.html
En rumano:
Libro de poemas: “Apocalipsa
după Marta”
https://www.amazon.es/APOCALIPSA-DUPA-MARTA-PETREU/dp/9734619292
Hay traducción al catalán: “Apocalipsi
segons Marta. Antología poética de Marta Petreu”. En traducción de Jana
Balacciu y Xavier Montoliu. (ed. Pont del Petroli Poesia, 2019), con
prólogo de D. Sam Abrams.
Poezie (poemas)
https://romanialiterara.com/2019/04/poezie-de-marta-petreu/
https://www.poezie.ro/index.php/author/0005366/Marta%20Petreu
https://www.librariaonline.ro/carti/beletristica/literatura_romana/poezie/apocalipsa_dupa_marta-petreu_marta-p10034867
http://tiuk.reea.n
http://revistaramuri.ro/index.php?id=1318&editie=52&autor=de%20Marta%20Petreuet/2/211.html
https://poesisinternational.com/poemul-saptamanii-marta-petreu/
https://www.bookblog.ro/interviu/interviu-marta-petreu-in-aceste-vremuri-desacralizate-poezia-este-rugaciune-partea-i/

Joaquín Garrigós, traductor
Joaquin Garrigós Bueno
nació en Orihuela (Alicante). Ha publicado últimamente Poesía completa de
Max Blecher (Hermida ed). Ha traducido al español a los grandes escritores
rumanos del siglo XX. La revista Ágora-Papeles de Arte Gramático le
otorgó en 2021 el Premio Cervantes de las Letras en español. Ha sido
reconocido con (entre otros) los siguientes premios:
· . Premio de la
Unión de Escritores de Rumania a la mejor traducción en lengua extranjera en
1998 de una obra literaria rumana por el libro La noche de San Juan.
- Premio Poesis de traducción, Satu Mare, Rumania, 2006.
- Premio de traducción del Festival Días y Noches de Literatura,
Rumania, 2007.
- Premio Complutense de Traducción «José Gómez Hermosilla», de 2019.
ÁGORA DIGITAL MAYO 2021/ literatura rumana