ÁGORA. ULTIMOS NUMEROS DISPONIBLES EN DIGITAL

martes, 25 de mayo de 2021

CINCO POEMAS DE MARTA PETREU, TRADUCIDOS AL ESPAÑOL POR JOAQUÍN GARRIGÓS, AVANCE DE ÁGORA-PAPELES DE ARTE GRAMÁTICO. n. 10. Literatura rumana/ mayo 2021

 

 

CINCO POEMAS DE MARTA PETREU, TRADUCIDOS AL ESPAÑOL POR JOAQUÍN GARRIGÓS. *  Edición bilingüe en rumano-español. 

                          VIAJE POR LA POESIA DE MARTA PETREU

 

 

Marta Petreu (seudónimo de Rodica Marta Varti; née Rodica Crisan) nació en Transilvania (Rumanía) en 1955, escritora y profesora de filosofía en la Universidad de Cluj. Ha escrito poemarios, novela y ensayos sobre filosofía y cultura rumana, entre los que destacan los dedicados a Emil Cioran (E.M. Cioran and the Rise Fascisme in Romania), así como un volumen de conversaciones con importantes personalidades de la vida intelectual de su país. Uno de sus libros de poesía, Poemas sin vergüenza, fue traducido al francés y al español. Dirige la prestigiosa revista literaria Apostrof. Entre los premios literarios que se le han concedido figura el Premio de Poesía de la Unión de Escritores de Rumania y, en el plano internacional, el premio Henri Jacquier y el Lilian Helman/Dashiell Hamett Grant.

 

OBRA POÉTICA DE MARTA PETREU


Aduceți verbele (1981)
Dimineața tinerelor doamne (1983)
Loc psihic (1991)
Poeme nerușinate (1993)
Cartea mîniei (1997)
Apocalipsa după Marta (1999)
Falanga (2001)
Scara lui Iacob (2006)
Poèmes sans vergogne (antología de sus poemas publicada en Francia en 2005)


--------------------------

*Los cinco poemas de Marta Petreu, en traducción al español de Joaquín Garrigós, fueron publicados en México en 2017 por la revista La Colmena:

 https://lacolmena.uaemex.mx/article/view/6957


 


 

                                               

                                                                                          MARTA PETREU

 

ESTOY AQUÍ

 

Honda y oscura tu sangre planeaba

grandes fuegos artificiales

 

Estoy aquí. Camino por el asfalto

deambulo por las calles

cada vez más ajeno

paso a paso cada vez más despacio

por el asfalto derretido

 

Señor. Existes. En alguna parte de mi cerebro

pero existes

(Su cerebro inundado de pétalos de amapola de petardos de sangre

Sí. Una fisura un aneurisma una pobre fisura

en una arteria del cerebro

sangre derramada

como leche olvidada en el hornillo)

 

Despacio y ajeno camino entre la polvareda los escombros las cenizas

abro galerías en la espuma quemada de la sangre

 

 

 


Original en rumano:

 

 

   SÎNT AICI   

 

Adînc și obscur sîngele tău pregătea

focuri mari de-artificii

 

Sînt aici. Umblu pe-asfalt

umblu pe străzi                                                                         

din ce în ce mai străin                                                               

pas cu pas din ce în ce mai încet                                              

prin asfaltul topit

 

 

Doamne. Exiști.  Undeva în creierul meu

dar exiști

(Creierul lui inundat cu petale de mac cu petarde de singe

Da. O spărtură un anevrism o biată spărtură

                                                         

într-o arteră din creier

o revărsare de sînge

ca laptele uitat pe plită)

 

Încet si străin umblu prin praf prin moloz prin funingini

sap galerii prin spuma arsă de sînge

 

 

 

 

    LO RECUERDO

 

Lo recuerdo: un día tras otro

tu corazón latía como un puñado de monedas

arrojadas en la oscuridad

a una ventana cerrada

 


Original en rumano:

 

     ÎMI AMINTESC

 

Îmi amintesc: zi de zi

inima ta bătea ca un pumn de monede

arvîrlite pe întuneric

într-o fereastră închisă

 

 

 

 

    EL SUEÑO

 

Luego en mis sueños todo oscureció

 

La sal de las lágrimas. La sal de la sangre

 

Pisa con cuidado un perro. Dos. Una jauría

de perros. Oscuridad. Ni un color. No puedo

contarlos. Tan solo los oigo

pisar con suavidad con las almohadillas

No ladran. El aliento les arde

tienen la lengua rasposa

Lo sé: lamerán

(en mis sueños está todo oscuro) la sal de las lágrimas.

               La sal de la sangre

 

 

 

Original en rumano:

 

      SOMNUL

           

Apoi în visele mele s-a făcult înteneric

 

Sarea din lacrimi. Sarea din sînge

 

Pașește cu grijă un cîine. Doi. O haită

de cîini. E beznă . Nici o culoare. Nu pot

să îi număr. Doar îi aud

pășind delicat pe pernițe

Nu latră. Au răsuflarea fierbinte

au limbile aspre

Știu: ei vor linge

(În visele mele e beznă) sarea din lacrimi. Sarea din sînge

 

 

 

     PARA QUÉ

 

Yo vi el sudor de la muerte

yo experimenté sentimientos rigurosamente humanos que carbonizan                   

  el corazón

por ejemplo conocí el amor

 

Yo invoqué a mi ángel

yo soporté la llegada del ángel

yo le dije que había visto un cuerpo de hombre

bañado en el sudor de la muerte

yo le supliqué

me hinqué de rodillas y le supliqué

 

Luego viví la desolación

viví el vacío negro del corazón

viví el oscurecimiento total del mundo:

 

para qué la hermosura del mundo

para qué la salida del sol

para qué el esplendor del verano

si existen simultáneamente el ángel y el sudor de la muerte

 

 


Original en rumano:

 

        LA CE BUN

 

Eu am văzut sudoarea morții

  cu am trăit sentimente strict omenești care carbonizează inima

am cunoscut de pildă iubirea

 

Eu mi-am chemat îngerul

eu am suportat sosirea îngerului

                                                                                                                                                           eu i-am spus acestuia că am văzut un trup de bărbat

                                                                                                                                                     scăldat în sudoarea morții

eu l-am rugat

  mi-am pus genunchii pe pămînt și l-am rugat

 

Apoi am trăit pustiirea

    e u am trăit vidul negru al inimii

eu am trăit întunecarea completă a lumii:

 


la ce bun  această frumusețe a lumii

la ce bun răsare soarele 

  la ce  bun splendoarea verii

  dacă există simultan îngerul și sudoarea morții

 

 

 

 

 

        EL APOCALIPSIS SEGÚN MARTA

 

Él mi ángel vino y me dijo:

mira ya se acerca la hora –

de modo que puedes agarrar a Dios de una pierna

de la bota provista de espuelas

de su bota de tafilete que adorna cojines de púrpura;

ha llegado la hora de que abras tu libro más grande el libro negro

 

Yo marta Su sierva pensé:

puedo agarrar a Dios de una pierna

de su bota con espuelas

puedo al menos rozarle el dedo meñique —tiene la Forma perfecta

 

Sí. Ha llegado la hora —digo

Puedo tocarte la bota la pierna el pie con callos inflamados

puedo palparte siquiera el dedo meñique torcido

torturado —como si el calzado fuera prestado

un pie mortal

Yo marta Su sierva en la tierra

 

Con las manos agrietadas por el frío por la lejía

yo marta tu perrito en la tierra

te rodeé las dos piernas

con mi pelo corto te cepillé el calzado

Te toqué. Hice lo que había que hacer.

Así pues doy fe.

 

Así pues doy fe:

huele a cuadra. Huele a mugre. Huele eternamente a suciedad densa

Huele a matadero. Apesta a carne cruda

desgarrada por las espuelas aplastada por las herraduras de los zapatos

alguien casca con los dientes niños de pecho como si fueran pepitas de manzana           

Huele a carne viva que muere huele agrio a letrina

 

Qué peste Señor qué peste espesa

y vieja

desde el primer día de tu reino

(¿y el día de la expulsión del Jardín?)

Qué tufo a muerte rancia y fresca qué tufo a muerte eterna te rodea

qué botas raídas y deformes llevas tú Señor

Y qué piernas qué pies elefantiásicos

llenos de pústulas de callos de babas

¿Qué eres? —te pregunto

 

Como el incienso de las iglesias

en la base de tu trono celeste flota

el vaho rojo de sangre zumban enjambres de moscas verdes y gordas

hinchadas como pavos reales

Tienes las botas agrietadas en cruzadas divinas

y lustradas con betún de sesos

de las espuelas te cuelgan restos de intestinos pingajos de carne

 

Igual que por las noches me corren por las mejillas fríos arroyos de lágrimas

Señor

Gusanos cebados pululan por tus calcetines

(Sí. Eres único. ¿Por eso me someto? No lo sé muy bien.

Oh. El día de la expulsión del Jardín)

 

¿Qué eres tú, Dómine? pregunto

y tiemblo de rabia y asco. A una legua

tus patas apestan

a instrumentos de tortura a sótano. ¿Qué eres tú, Dómine? Me da asco

 

Él Abadón mi ángel mi ave de casa

vino y me dijo: mira ya se acerca la hora

puedes agarrar a Dios de una pierna

puedes lustrarle el zapatito

 

Yo Marta su perro en la tierra:

lo cepillé. Lo toqué. Le hablé.

Hice todo lo que tenía que hacer. Ahora doy fe:

 

en este matadero perpetuo

de seres lúcidos y hablantes

Él el Señor anhela su ración de hosannas el plato caliente

de incienso: la espuma de sangre

Él mismo —la Forma perfecta de existir— es como el lacero al acecho

 

Él el Señor es el Carnicero

 

es el Lacero

 

 

 

 


original en rumano:

 

 

              APOCALIPSA DUPĂ MARTA

 

        

El îngerul meu a venit și mi-a spus:

iată vremea este aproape -

deci poți să-l prinzi pe Dumnezeu de-un picior

de cisma lui dotată cu pinten

                                                                                                                                                            de cisma lui de marochin împodobind pernițe de purpuri;

                                                                                                                                                              e vremea să-ți deschizi cartea cea mare cartea cea neagră

 

 

Eu marta robul Lui am gîndit:

 

pot să-l prind pe Dumnezeu de-un picior

 

de cisma lui cu pinten

 

pot să îi ating macăr degetul mic - deține Forma perfectă

 

 

Da. A venit vremea - spun

 

Pot să îți ating cisma piciorul laba ta cu bătături inflamate

 

 pot să îți palpez macăr degetul mic strîmb

 

chinuit - ca în incălțări de-mprumut

 

un picior muritor

 

Eu marta robul Lui pe pămînt

 

Cu mîinile crăpate de frig de leșie

eu marta cățelul tău pe pămînt

ți-am cuprins amîndouă picioarele

 

cu părul meu scurt ți-am periat încălțările

 

Te-am atins. Am făcut ce era de făcut.

Deci depun mărturie

 

Deci depun mărturie:

miroase a grajd. Miroase a jeg. Miroase dens etern a murdări

Miroase a abator. E o duhoare de carne crudă

ruptă de pinteni strivită sub blacheuri

 

Ca sîmburii de măr copiii de lapte îi sparge-n dinți

 

Miroase a carne vie ce moare miroase acru a latrină

 

 

Ce duhoare Stăpîne ce duhoare groasă

și veche

din prima zi a-mpărăției tale

(dar ziua izgonirii din Grădină?)

 

Ce iz de moarte veche și proăspată ce iz de moarte eternă te  înconjoară

 

ce cisme tocite scîlciate porți tu Doamne

 

Și ce picioare ce labe elephantine

 

pline de pustule de bătături de bale              

Ce ești? - te-ntreb

 

Precum tămîia din biserici

 

la temelia tronului tău celest plutește

 

aburul roșu de sînge bîzîie roiuri de muște verzi și grase

 

 umflate ca păunii

Ai cismele crăpate în cruciade divine

 

Și lustruite cu cremă de creier

 

pe pinteni îți atîrnă resturi de intestine zdrențe de carne

 

 

Așa cum noaptea pe-obrazul meu curg pîrîașe reci de lacrimi

ție Stăpine

viermișorii bine hrăniți îți mișună-n obiele

(Da. Ești unic. De-aceea  mă supun? Nu știu prea bine.

 

O. Ziua izgonirii din Gradina)

 

 

Ce ești tu, Domine? întreb

 

și tremur de furie și greață. De la o poștă

 

labele tale duhnesc

a ustensile de tortură a subterană. Ce ești tu, Domine? Mi-e       silă

 

El Abadon îngerul meu pasărea mea de casă

                                                                                                                                                              a venit  și  mi-a spus: iată vremea este aproape

poți să-l prinzi pe Dumnezeu de-un picior

 

poți să-i lustruiești pantofiorul

 

 

Eu Marta cînele lui pe pămînt:

l-am periat. L-am atins. I-am vorbit.

Am făcut tot ceea ce era de făcut. Acum depun mărturie:

 

în abatorul  acesta  perpetuu

de vietăți lucide și vorbitoare

el Stăpînul poftește tainul de osanale porția cald ă

de tămîie: spuma de sînge

El însuși - Forma perfectă a existării - e  ca  hingherul  la    pîndă

 

El Stăpînul e  Măcelarul

 

e Hingherul

 

 

 

 

 

WEBGRAFÍA SOBRE POEMAS DE MARTA PETREU

 

En español:

 https://lacolmena.uaemex.mx/article/view/6957

 

En catalán:

http://www.visat.cat/espai-traductors/cat/fragments/755/390/-/0/-/xavier-montoliu-pauli.html

 

En rumano:

Libro de poemas: “Apocalipsa după Marta

https://www.amazon.es/APOCALIPSA-DUPA-MARTA-PETREU/dp/9734619292

 

Hay traducción al catalán: “Apocalipsi segons Marta. Antología poética de Marta Petreu”. En traducción de Jana Balacciu y Xavier Montoliu. (ed. Pont del Petroli Poesia, 2019), con prólogo de D. Sam Abrams.

 

Poezie (poemas)

https://romanialiterara.com/2019/04/poezie-de-marta-petreu/

https://www.poezie.ro/index.php/author/0005366/Marta%20Petreu

https://www.librariaonline.ro/carti/beletristica/literatura_romana/poezie/apocalipsa_dupa_marta-petreu_marta-p10034867

http://tiuk.reea.n http://revistaramuri.ro/index.php?id=1318&editie=52&autor=de%20Marta%20Petreuet/2/211.html

https://poesisinternational.com/poemul-saptamanii-marta-petreu/

https://www.bookblog.ro/interviu/interviu-marta-petreu-in-aceste-vremuri-desacralizate-poezia-este-rugaciune-partea-i/



 Joaquín Garrigós, traductor

 

 Joaquin Garrigós Bueno nació en Orihuela (Alicante). Ha publicado últimamente Poesía completa de Max Blecher (Hermida ed). Ha traducido al español a los grandes escritores rumanos del siglo XX. La revista Ágora-Papeles de Arte Gramático le otorgó en 2021 el Premio Cervantes de las Letras en español.  Ha sido reconocido con (entre otros) los siguientes premios:

·                 . Premio de la Unión de Escritores de Rumania a la mejor traducción en lengua extranjera en 1998 de una obra literaria rumana por el libro La noche de San Juan.

  • Premio Poesis de traducción, Satu Mare, Rumania, 2006.
  • Premio de traducción del Festival Días y Noches de Literatura, Rumania, 2007.
  • Premio Complutense de Traducción «José Gómez Hermosilla», de 2019.

 

 

 

 ÁGORA DIGITAL MAYO 2021/ literatura rumana

 

No hay comentarios:

Publicar un comentario