SEIS POEMAS / ȘASE POEZII DE ȘERBAN AXINTE
ANTOLOGÍA ACTUAL DE POESÍA EN LENGUA RUMANA / 8
Presentación y traducción del rumano: Liviu Apretroaie
Șerban Axinte
(1976, Iaşi, Rumanía) es Investigador científico del Instituto de
Filología Rumana "A. Philippide" de la Academia Rumana – Iaşi.
Colaborador de varias revistas culturales, como "Observador
cultural", "El Dilema ", "Tiempo " (en la edición de
la República de Moldavia), "Astra", "Vatra". Desde 2021 es
editor asociado de la editorial "Junimea" y editor de la revista
"Scriptor".
Publicó varios volúmenes de poesía, entre los que destacan El mundo te
resultó como querías (Vinea, 2006, 2015), El diente de león
eléctrico (Casa de pariuri literare, 2012, 2021) y El rechinar de
los dientes (Cartier 2021, 2024).
También es autor de los estudios Definiciones de la novela. De Dimitrie
Cantemir a G. Călinescu (Timpul, 2011) y Poética de la novela europea
reflejada en la crítica rumana de posguerra (MNLR, 2013), así como del
libro Gabriela Adameșteanu. Monografía, antología comentada, recepción
crítica (Tracus Arte, 2015).
Recibió
los siguientes premios: el Premio "Lucian Blaga" de la Academia
Rumana (crítica literaria, 2013), el Premio de la Unión de Escritores de
Rumania – filiala Iași, para poesia (2013) y el premio "Agenții de
carte" (2022) por el volumen El rechinar de los dientes.
Șerban Axinte (1976, Iaşi, Romania). Cercetător
ştiinţific la Institutul de Filologie Română „A. Philippide” al Academiei
Române – Filiala Iaşi, colaborator la mai multe reviste culturale, „Observator
cultural”, „Dilema Veche”/„Dilema”, „Timpul din România” (ediția din Republica
Moldova), „Astra”, „Vatra”. Din anul 2021 este redactor asociat al editurii
„Junimea” și redactor al revistei „Scriptor”. A publicat mai multe volume de
poezie, printre care, lumea ţi-a ieşit aşa cum ai vrut (Vinea,
2006, 2015), păpădia electrică (Casa de pariuri literare, 2012, 2021) şi
Scrâşnetul dinților (Cartier 2021, 2024), studiile Definiţiile
romanului. De la Dimitrie Cantemir la G. Călinescu (Timpul, 2011) şi Poetici
ale romanului european reflectate în critica românească postbelică (MNLR,
2013), precum și Gabriela Adameşteanu. Monografie, antologie comentată,
receptare critică (Tracus Arte, 2015). A fost distins cu următoarele
premii: Premiul „Lucian Blaga” al Academiei Române pentru critică literară
(2013), Premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Iași pentru poezie
(2013) și premiul „Agenției de carte” (2022) pentru volumul Scrâșnetul
dinților.
POEMAS / POEZII DE ȘERBAN AXINTE
Del volumen El
rechinar de los dientes, Editura Cartier, 2021, segunda edicion, 2024.
[1]
respiración asistida
nací
poco antes de que la radio
emitiera durante tres
días y tres noches
el concierto para violín
y orquesta de beethoven.
mi madre compró el disco
electrecord
y lo escuchó
hasta que el círculo se
hizo cada vez más pequeño,
casi como la pulga en el
que se concentra
un corazón débil ante la
emoción;
se había hecho tarde, muy
tarde,
y tú
esperabas
a que cumpliera la edad
adecuada.
han pasado cuarenta años
desde entonces,
ahora sé que cada
aplazamiento no es más que
respiración asistida.
respiraţie asistată
m-am născut cu puţin timp înainte ca la radio
să se difuzeze trei zile şi trei nopţi
concertul pentru vioară şi orchestră de beethoven.
mama a cumpărat discul electrecord
şi l-a ascultat
până când cercul s-a făcut tot mai mic,
aproape cât puricele în care se strânge
o inimă slabă în faţa emoţiei;
se făcuse târziu, târziu,
iar tu
aşteptai
să împlinesc vârsta potrivită.
au trecut patruzeci de ani de atunci,
acum ştiu că fiecare amânare nu e altceva decât
respiraţie asistată.
[2]
tres
pastillas de nurofen forte
madre conduce el coche fúnebre,
madre
nos da limosna
por
su alma
madre
escribe en una esquina de la mesa
un
obituario y algunos acatistos [1]
mamá
celebra
sola
su funeral,
tres
días seguidos
estuvo
con nosotros en el velatorio;
el
ataúd de la madre está colocado
–
por razones fáciles de entender –
en
mi cabeza
los
sepultureros me clavan cuatro clavos
en mi cráneo
de
mi cabeza
nada
ni nadie
puede
salir
ahora
después de la cuarentena
mi
madre sigue gritándome en los oídos
que
la deje irse.
no
me queda más remedio que tomar
tres
pastillas de nurofen forte.
trei tablete de
nurofen forte
mama conduce dricul,
mama ne dă de pomană
pentru sufletul ei,
mama scrie pe un colţ de masă
un necrolog şi câteva acatiste
mama îşi ţine singură
slujba de înmormântare,
trei zile la rând
a fost cu noi la priveghi;
sicriul mamei e aşezat
– din motive lesne de înţeles –
la mine în cap.
groparii îmi bat cele patru cuie
în ţeastă.
din capul meu
nimeni şi nimic
nu poate să iasă
acum, după cele 40 de zile,
mama îmi tot ţipă în urechi
să o las să plece.
nu-mi rămâne decât să iau
trei tablete de nurofen forte.
[3]
compañero de juego (playmate)
antes
de que mi madre falleciera
le pregunté
si veía el hilo de su
vida,
ella negó con la cabeza;
le pregunté si se daba
cuenta de lo que le estaba pasando,
ella negó con la cabeza;
antes del rigor mortis,
papá encendió una vela
por su alma
y otra por mi salud, pero
colocó ambas velas junto
a los muertos.
mi madre entendió que no
debía ir sola.
contra toda lógica
mi madre murió embarazada
de mí,
entonces mi nacimiento a
la edad de cuarenta años.
resultó ser
lo más natural posible;
me quedaba algo de tiempo
para crecer, crecer
en todo caso,
y dejé atrás una vida
como una cadena de sobresaltos
sólo ahora me veo en
carne y hueso:
un hombre alto y guapo
un verdadero compañero de
juegos masculino
en la nueva lista de la
familia.
playmate
înainte ca mama să moară
am întrebat-o
dacă îşi revede firul vieţii,
mi-a făcut semn din cap că nu;
am întrebat-o dacă realizează ce i se întâmplă
mi-a făcut semn din cap că nu;
înainte de rigor mortis,
tata a aprins o lumânare pentru sufletul ei
şi alta pentru sănătatea mea, dar
a aşezat ambele lumânări la morţi.
mama a înţeles că nu trebuie să plece singură.
în pofida oricărei logici,
mama a murit gravidă cu mine,
aşa că naşterea mea la vârsta de patruzeci de ani
s-a dovedit
cel mai firesc lucru cu putinţă;
mi-a mai rămas ceva timp
să cresc, să cresc
în orice caz,
am lăsat în urmă o viaţă ca un lanţ de comoţii
abia acum mă văd în carne şi oase:
un bărbat înalt şi frumos,
un veritabil playmate masculin
în noul pomelnic al familiei.
[4]
a un padre
pensé que si te lavaba, te afeitaba, se te
iría la culpa
pero
no,
me
miraste con ojos de quien revela
por
última vez la película.
confía
en mí al menos ahora
cuando
ya estás muerto pero aún no te has dado cuenta,
me
dije a mí mismo que escribiría, escribiría, hasta terminar esta página.
algo
sucederá
mirar
a mi padre con los ojos de quien aún no tiene recuerdos
y
sentir un miedo terrible
exactamente
como cuando nada depende de ti.
y
en este papel mientras dure te pido perdón,
sabías
que no debíamos enterrarla en la parcela de la derecha
para
que tú también tuvieras un lugar
contigo,
hasta el final en tu nombre,
el
único digno de quedarse en la trinidad,
hay
alguien más, pero pasarán años
antes de que lean estas líneas.
mira, hasta ahora no he podido, no he podido escribir
sobre mis muertos, tan buenos que dan escalofríos.
y eso es porque no tengo los datos necesarios para
sobrevivir.
si quieres destruirme,
arranca un diente de león del borde de la carretera
¡y sopla!
unui tată
am crezut că dacă te spăl, te rad mai trece din vinovăție
dar nu,
te-ai uitat la mine cu ochii celui care își developează
pentru ultima oară filmul.
ai încredere în mine măcar acum
când deja ai murit, dar nu ai realizat încă.
mi-am zis să scriu, să scriu, până se termină foaia asta
o să se întâmple ceva,
să-mi privesc tatăl cu ochii celui ce n-are încă amintiri
și să-mi fie teribil de frică
exact ca atunci când nimic nu depinde de tine.
și pe hârtia asta cât ține îți cer iertare,
ai știut că nu trebuie să o îngropăm pe ea în parcela din dreapta
ca să ai și tu loc.
cu tine, până la capăt în numele tău,
singurul demn să rămână în treime,
mai e cineva, dar vor mai trece ani
până să citească aceste rânduri.
uite, până acum nu am putut, nu am putut să scriu
despre morții mei înfricoșători de buni.
și asta pentru că nu am datele necesare supraviețuirii.
dacă vrei să mă spulberi,
rupe o păpădie de la marginea drumului
și suflă!
[5]
la
forma más honesta de amor
me quedé dormido con la música del arpa
tibetana,
me
desperté con ac/dc
como
esa mañana cuando tú y yo íbamos a ir a algún lado.
encendiste
la televisión, en mtv ponían iron maiden
empezamos
a vivir la vida de otras personas.
no
podíamos entender por qué,
dios
mío, no éramos felices
yo
estaba viviendo la vida de tu padre
tú
vivías mi vida actual.
dieciséis
años por delante no es nada
lo
que veías en el futuro me era completamente extraño.
amor
con discinesia, más sincero que
el
amor por dios.
acumulamos
tanto odio en nuestro interior
que
nuestros cuerpos se agujerearon
y
el viento empezó a silbar a través de ellos
nos
secamos las heridas con cigarrillos encendidos
para
que la infección no se propagara.
así
empezamos a vivir:
yo,
tu padre, que te obliga a orinar en la cama.
y
desde el otro mundo,
tú,
madre mía, que escapas de mis brazos
cada
vez que ves que estoy bien.
cea mai cinstită formă de
dragoste
am adormit cu harp music tibetan,
m-am trezit cu ac/dc
exact ca în acea dimineață când urma să plecăm undeva și tu
ai
deschis televizorul, la mtv era iron maiden
am început să trăim viața altora
nu ne dădeam seama de ce, dumnezeule, nu eram fericiti.
eu trăiam viața tatălui tău,
tu trăiai viața mea de acum,
șaisprezece ani în avans e o nimica toată
ce vedeai tu în viitor și mie îmi era complet străin
dragostea cu dischinezie, mai sinceră decât
dragostea pentru dumnezeu.
am adunat în noi atâta ură încât
trupurile ni s-au găurit
și vântul a început să fluiere prin ele
ne-am tamponat rănile cu țigări aprinse
ca să nu se extindă infecția.
așa am început noi să trăim:
eu, tatăl tău, care te obligă să faci pipi în pat
și de pe lumea cealaltă,
tu, mama mea, care mă scapă din brațe
ori de câte ori vede că mi-e bine.
[6]
Inédito
si hablas en susurro llamas más la atención
sabes lo que
significa no ser viejo todavía
pero perderlo todo entre tus dedos
que te digan que eres bueno y
haz temblar tus rodillas
emoción, impostura,
un complaciente convencido
de que no merece que le pase nada
recuerdos de ser eliminado del juego,
de la traición, de la humillación
de ser el único que no puede llorar
si algo logré fue lavar la vergüenza,
hacer que la gente olvide.
eliminar las carpetas comprometedoras
de sus mentes
sin embargo, no soportaba el anonimato.
y a falta de cualquier otra aptitud
empecé a gritar. ya se me pasó.
ahora apenas puedo articular
de vez en cuando
un sonido a la vez
sabes si hablas en voz baja
atraes
más
la atención
dacă
vorbești în șoaptă atragi mai tare atenția
știi ce înseamnă să nu fii încă bătrân,
dar să pierzi totul printre degete
să ți se spună că ești bun și
să-ți tremure genunchii
emoție, impostură,
un people pleaser convins
că nu merită să i se întâmple nimic
amintirile sunt despre eliminarea din joc,
despre trădare, despre umilința
de a fi singurul care nu poate plânge.
dacă am reușit ceva, a fost să spăl rușinea,
să-i fac pe oameni să uite.
să dau delete folderelor compromițătoare
din mintea lor.
n-am suportat, însă, anonimatul
și în lipsa oricărei alte aptitudini
am început să urlu. mi-a trecut.
acum abia dacă mai articulez
din când în când
câte un sunet
știi că dacă vorbești în șoaptă
atragi
mai tare
atenția.
ȘERBAN AXINTE
Nota sobre el traductor:
Liviu
Apetroaie nació en Iași, Rumanía, en 1974. Estudió Filosofía y obtuvo el máster en esa
disciplina. Realizó también otros estudios e intercambios postuniversitarios en
el campo de la cultura. Periodista cultural. Buen conocedor del español.
Trabaja actualmente en el Museo Nacional de Literatura Rumana Iași y tiene una vasta actividad como realizador de
eventos literarios-culturales. Debutó como poeta el año 1999, en la revista Conversaciones
literarias, de Iași. Se ha hecho merecedor de varios premios, como el Gran Premio Municipal “Vasile Pogor” de la Ciudad de Iași, para literatura, el año 2008.
Ha publicado cuatro libros de poesía: Alegorías bajo papiro (Editorial JUNIMEA,
Iași, 2000, que ha obtenido el Premio Nacional en el
Concurso nacional de debut “Mihai Eminescu” y el Premio de debut de la Unión de
Escritores de Republica Moldavia); La geometria del
desierto (Ed. JUNIMEA, Iași, 2002); Espejo borroso (Editorial Opera Magna,
2012, Iași); O NO (“Sau nu”, en
original rumano. Ed. JUNIMEA, 2024, Iași).
