POEMAS DE ANTON BAEV EN BÚLGARO EN EL ORIGINAL Y TRADUCIDOS AL RUMANO, AL INGLÉS Y AL ESPAÑOL
Presentación y Traducción al rumano por Felix Nicolau.
Traducción al inglés por Vera Ivanova.
ANTON BAEV, POETA (Nota de presentación de Felix Nicolau)
Anton Baev (1963) nació en Plovdiv, Bulgaria. Ha publicado veinticuatro libros en casi todos los géneros (poesía, novela, relato corto, monografía científica).
Doctor en Literatura Búlgara por el Instituto de Literatura de la Academia Búlgara de Ciencias (2009). Se especializó en Periodismo Regional en un programa de la Universidad Estatal de Iowa y la Agencia de Información de los Estados Unidos (1994) en los Estados Unidos.
Sus libros y trabajos individuales han sido traducidos al inglés, alemán, francés, turco, italiano, español, griego, rumano, danés, checo, eslovaco, serbio, macedonio, hebreo, albanés y ruso.
Varias de sus obras han sido publicadas fuera de su país. Entre ellas se encuentran: Dunya Nimetleri. (Estambul: Yasakmeyve, 2011); Victor Bulgari: Träumen in Berlin. (Novela. Berlín: Anthea, 2017; Holy Blood. (Skopje: Antolog, 2018); The Gifts of the World. (Skopje: ZigaZaga Books, 2018); y Mary from Ohrid and the Holy Conception (Bitola: Vostok, 2021).
Ha ganado premios nacionales e internacionales de literatura.
Anton Baev vive en Plovdiv y ha trabajado como bibliotecario, crítico, reportero, editorialista, observador de política exterior y editor. Es director del Festival Internacional de Poesía ORPHEUS desde su creación en 2017, el mayor festival de este tipo en Bulgaria. También administra cuatro sitios web regionales de noticias en Bulgaria.
ANTON BAEV. CINCO POEMAS / FIVE POEMS
ORIGINAL EN BÚLGARO. TRADUCCIÓN AL RUMANO, DE FELIX NICOLAU, Y AL INGLÉS, DE VERA IVANOVA.
Versión al español, desde la traducción al inglés de Vera Ivanova, por Fulgencio Martínez.
Los poemas se presentan, primero, en búlgaro (su idioma original) y a continuación, en rumano, inglés y español.
МЕЛАНХОЛИИ НА АНТОН БАЕВ / Melancholies of Anton Baev
Антон Баев
__________________
Анонимни градове
Да вървиш през хиляди
анонимни градове –
лабиринти на скуката;
да вървиш, да не спираш
ни в бордей, ни по гари –
бедуин без оазис, ослепял
от слънце и сол, ослепял
от пясъчни бури, ослепял
от бездумие...
Двугърби камили преживят
пустините от меланхолия.
Да вървиш, да не спираш,
докато пристигнеш
в град без стени и без бойници,
без подземни тунели,
без бункери, без летища,
без съдилища, без затвори,
без нощна стража, без име,
в град с единствена къща,
в град, където не си анонимен.
„Този град е хубав – ще й кажеш
на прага – защото е твой.”
Orașe anonime
Să străbați mii de
orașe anonime –
Labirinturi ale plictiselii;
Să mergi fără oprire
Nici într-o colibă, nici în gări –
Un beduin fără oază, orbit
De soare și sare, orbit
De furtuni de nisip, orbit
De lipsa cuvintelor...
Cămile cu două cocoașe mestecă
Deșerturile din melancolie.
Să mergi fără oprire,
Până ajungi
Într-un oraș fără ziduri și creneluri,
Fără tuneluri subterane,
Fără buncăre, fără aeroporturi,
Fără tribunale, fără închisori,
Fără paznici de noapte, fără nume,
Într-un oraș cu o singură casă,
Într-un oraș unde nu ești un nimeni.
Îi vei spune în prag:
„Acest oraș este bun pentru că este al tău”.
Anonymous Towns
To walk across thousands of
Anonymous towns –
Labyrinths of boredom;
To walk without stopping
Neither in a hovel, nor at stations –
A Bedouin without an oasis, blinded
By sun and salt, blinded
By sand storms, blinded
By lack of words…
Two-humped camels chew
The deserts out of melancholia.
To walk without stopping,
Until arriving
In a town without walls and embrasures,
Without underground tunnels,
Without bunkers, without airports,
Without courts, without prisons,
Without night guards, nameless,
In a town with a single house,
In a town where you are not anonymous.
You will tell her at the threshold:
“This town is good because it’s yours.”
Pueblos anónimos
Caminar a través de miles
de pueblos anónimos,
laberintos de aburrimiento;
caminar sin parar
ni en una choza ni en estaciones,
un beduino sin oasis, ciego
por el sol y la sal, cegado
por las tormentas de arena,
por la falta de palabras...
Los camellos de dos jorobas mastican
los desiertos con melancolía.
Caminar siempre,
hasta llegar
a un pueblo sin murallas ni troneras,
sin túneles subterráneos,
sin búnkeres, sin aeropuertos,
sin tribunales, sin prisiones,
sin guardias nocturnos, sin nombre,
a un pueblo con una sola casa,
un pueblo donde no eres anónimo.
Le dirás en el umbral:
“Este pueblo es bueno porque es tuyo”.
*
Тръстиките
Не се страхувай, каза ми
момичето, което
ловеше змии край морето
(момичето със змийските очи)
и пускаше ги из тръстиките поразлюлени
от вятъра на юни;
ми каза и ми даде ябълка
от малката градинка в двора си.
Не се страхувай (из тръстиките),
повтори.
Stufărișul
Nu-ți fie teamă, mi-a spus
Fata care
Prindea șerpi la malul mării
(Fata cu ochi de șarpe)
Și îi elibera în stufărișul
Legănat de vântul lunii iunie;
Mi-a spus asta și mi-a dat un măr
Din mica grădină din curtea ei.
Nu-ți fie teamă (în stufăriș),
A repetat ea.
The Reeds
Have no fear, said
The girl who
Caught snakes by the sea
(The girl with the snake eyes)
To me – and released them into the reeds
Swaying by the June wind;
She told me this and gave me an apple
From the small garden in her yard.
Have no fear (in the reeds),
She repeated.
Los juncos
No tengas miedo, me dijo
la niña que
atrapaba serpientes junto al mar
(la niña de ojos de serpiente),
y las liberaba entre los juncos
que se mecían con el viento de junio;
me dijo eso y me dio una manzana
de su pequeña huerta.
No tengas miedo (entre los juncos),
repitió.
*
Одисей
На Ал. Секулов
Уж познаваш всичко тук и всички те познават,
а завръщането ти не носи сигурност за никой.
Твърде дълго ти живя сред рифове коварни,
за да различиш сега усмивката от кикота.
Тъй раздялата белязва ни да сме неверници.
Чакащите ни на прага са учудени от ужаса,
изписан по лицето ти, преди да се премериш
в старите си дрехи, Одисей.
Боговете за хероите са отредили
скъпо да им е това, което нямат днес.
Вероятно да се върнат е въпрос на чест,
ала да останат си е истинско безсилие.
Ulise
Lui Al. Sekulov
Probabil că știi totul pe aici și că toată lumea te cunoaște,
Dar întoarcerea ta nu aduce siguranță nimănui.
Ai trăit prea mult printre recifuri înșelătoare
Ca să mai poți distinge acum zâmbetul de chicoteli.
Așa că despărțirea ne însemnează ca necredincioși.
Cei care ne așteaptă în prag sunt surprinși
De groaza de pe chipul tău înainte
De a proba vechile tale haine, Ulise.
Zeii au hotărât: pentru eroi,
Ceea ce nu posedă astăzi să le fie drag.
Probabil că a te întoarce este o chestiune de onoare,
Dar a rămâne este o adevărată emasculare.
Ulysses
To Al. Sekulov
Allegedly you know everything here and everybody knows you,
But your return brings security to nobody.
Too long you lived amongst treacherous reefs
To distinguish the smile from the giggle now.
So the parting marks us as unbelievers.
Those waiting for us at the threshold are surprised
By the horror on your face before
Your measuring in your old clothes, Ulysses.
Gods have decreed: for heroes,
What they don’t have today shall be dear to them.
Probably to return is a question of honor,
But to remain is real emasculation.
Ulises
A Al. Sekulov
Supuestamente lo sabes todo de aquí y todo el mundo te conoce,
pero tu regreso no aporta seguridad a nadie.
Demasiado tiempo has vivido entre arrecifes traicioneros
como para distinguir ahora la sonrisa de las risitas.
Así que la separación nos marca como infieles.
Los que nos esperan en el umbral se sorprenden
del horror en tu rostro, Ulises,
antes de probarte tus viejas ropas.
Los dioses decretaron: que los héroes
anhelen lo que no tienen en el momento.
Probablemente regresar sea una cuestión de honor,
pero quedarse es una verdadera castración.
*
Скалата
Винаги има една скала,
на която да чакаш
нишката на мойрите
и стрелата на Ерос.
Винаги има Зефир,
който да те отнесе
някъде.
Винаги има поток,
от който да пиеш,
замък с мраморни стълби,
по които да се качиш,
стъклени пантофки и
тюлена роба.
Винаги има арфа,
на която да свириш,
музика, в която да се забравиш,
лампа, която не свети, и сън,
който ще те отнесе
до скала,
на която да чакаш
кутията на Пандора,
торбата на Еол,
ябълката на Ева
винаги.
Stânca
Întotdeauna există o stâncă
Unde vei aștepta
Firul Moirelor
Și săgeata lui Eros.
Întotdeauna există Zefirul
Care te va purta
Oriunde.
Întotdeauna există un pârâu
De unde vei bea apă,
Un castel cu trepte de marmură,
Pe care le vei urca,
Papuci de sticlă și
O rochie de tul.
Întotdeauna există o harpă
La care vei cânta,
Muzică în care te vei pierde,
O lampă care nu este aprinsă și un vis
Care te va purta
La o stâncă
Unde vei aștepta
Cutia Pandorei
Sacul lui Eol,
Mărul Evei
Pentru totdeauna.
The Rock
There always is a rock
Where you will wait for
The thread of Moirae
And the arrow of Eros.
There always is Zephyr
Which will carry you away
Anywhere.
There always is a brook
Where you will drink water,
A castle with marble steps,
Which you will climb up,
Glass slippers and
A tulle dressing-gown.
There always is a harp
Which you will play,
Music in which you will forget yourself,
A lamp which is not lit and a dream
Which will carry you away
To a rock
Where you will wait for
Pandora’s box
Aeolus’ bag,
Eve’s apple
Forever.
La roca
Siempre habrá una roca
donde esperarás
el hilo de las Moiras
y la flecha de Eros.
Siempre habrá un Céfiro
que te llevará lejos
a cualquier lugar.
Siempre habrá un arroyo
donde beberás agua,
un castillo con escalones de mármol,
por los que subirás,
zapatillas de cristal y
una bata de tul.
Siempre habrá un arpa
que tocarás,
música en la que te olvidarás de ti misma,
una lámpara que no está encendida y un sueño
que te llevará
a una roca
donde esperarás
la caja de Pandora
la bolsa de Eolo,
la manzana de Eva,
por siempre.
*
Сирена на мостика
Боледувам те
като есенен грип,
като бриз,
който
над пустия
мостик
още
лудува –
в косите ти
мокри
и тънки...
Като зъбче
от гребена счупено,
с който се решиш,
докато хавлията
пада
и парченцата
слюда
светят
от хрилете
до опашката сребърна –
боледувам те...
Sirenă pe puntea din față
Sunt bolnav de tine
Doamnă
Ca de o gripă de toamnă,
Ca de o briză,
Care
Peste părăsita punte
Din față
Dansează –
În părul tău
Umed
Și subțire ...
Ca un dinte
Rupt din pieptenul tău
Cu care îți perii părul,
În timp ce halatul tău
Cade
Și bucăți de
Mică
Strălucesc
De la branhii
Până la coada argintie –
Sunt bolnav de tine...
Siren on the Forebridge
I’m ill with you
Like an autumn flu,
Like a breeze,
Which
Over the deserted
Forebridge
Dances around –
In your
Wet
And thin
Hair…
Like a tooth
Broken from your comb
With which you brush your hair,
While your bathrobe
Falls
And pieces of
Mica
Glitter
From the gills
To the silver tail –
I’m ill with you…
Sirena en el puente de proa
Estoy enfermo de ti
como de una gripe otoñal,
como de una brisa
que
sobre el desierto
puente de proa
baila en rededor –
En tu
húmedo
y fino
cabello...
Como un diente
roto del peine
con el que lo peinas,
mientras dejas
caer tu bata
y pedazos de
mica
brillan
desde tus branquias
hasta tu cola plateada –
Estoy enfermo de ti...
Poemas originales (en búlgaro) de Anton Baev
Traducción al rumano: Felix Nicolau.
Traducción al inglés: Vera Ivanova
NOTA BIOBIBLIOGRÁFICA SOBRE EL PRESENTADOR Y TRADUCTOR AL RUMANO
Felix Nicolau, escritor y filólogo rumano; actualmente es profesor en la Universidad de Granada (España). Catedrático de la Universidad Técnica de la Construcción de Bucarest, Departamento de Lenguas Extranjeras y Comunicación.
Ha publicado varios libros de poesía y dos novelas: Kamceatka. Time is Honey, Pe mâna femeilor, Tandru şi rece, Bach, manele şi Kostel, Cucerirea râsului, Salonul de invenţii.
Es miembro de la Unión de Escritores Rumanos y colabora con la crítica e historia literaria en numerosas revistas literarias.
Doctor en Estudios Literarios por la Universidad de Bucarest con una tesis sobre el romanticismo en la creación de Mihai Eminescu. Entre sus libros en dicha materia destacan Istoria nucleară a culturii. Cuante hermeneutice; Ingen fara på taket/ Totul e sub control. Lär dig rumänska/ Învaţã limba românã; You Are not Alone. Culture and Civilization, Morpheus: from Text to Images. Intersemiotic Translation; Comunicare şi creativitate. Interpretarea textului contemporan; Take the Floor. Professional Communication Theoretically Contextualized; Cultural Communication: Approaches to Modernity and Postmodernity; Estetica inumană. De la postmodernism la Facebook; Codul lui Eminescu; Anticanonice; Homo imprudens.
No hay comentarios:
Publicar un comentario