Giovanna Sicari. Fuente: La presenza di Érato.com
Ágora tiene el honor de acoger la traducción al rumano de poemas de una de las grandes poetas italianas, que murió en 2003, dejando una obra cada vez más valorada tanto en su país como en otros lugares. Gracias a Catalina Francu por la presentación de la autora, y por la selección de poemas y su traducción al rumano. (Incluimos una versión al español después del original en italiano y su traducción a la lengua rumana).
POEMAS DE GIOVANNA SICARI. TRADUCCIÓN Y PRESENTACIÓN DE CATALINA FRANCU
GIOVANNA SICARI (Tarento, 1954 - Roma, 2003)
“La poesía era para ella un camino necesario. No tenía otros medios de expresión. Cuando la voz de la poesía descendía sobre ella, cada fibra de su ser recuperaba la luz y el vigor. Giovanna encarnaba una idea romántica e inspirada del acto poético. Al fin y al cabo, así era ella: distante e increíblemente perdida en la experiencia cotidiana, pero luego milagrosamente segura en la página, guiada por un misterioso guía que le mostraba el camino, el vocabulario, el ritmo, el estilo... una de las voces más raras y apasionadas de nuestra poesía contemporánea. Una voz que sigue revelándose y perdurando”, ha escrito Milo De Angelis.
Giovanna Sicari fue poeta, prosista y crítica literaria; estuvo casada con Milo De Angelis; enfermó de cáncer, y murió prematuramente a los 49 años. Unos días antes, compuso el poema “Autunno” (Otoño), traducido a continuación.
“Giovanna Sicari”, dice Sara Vergari, investigadora italiana de la Universidad de Aix-Marsella, fue “una de las almas poéticas más preciosas de una época lejana y, sin embargo, cercana a nosotros”, su obra “es un intenso diario en verso, legible a través del lenguaje de las palabras y la música, que suena como una canción de vida, de muerte y de lucha”.
Giovanna Sicari (Taranto, 1954 - Roma, 2003)
„Poezia era pentru ea o cale obligatorie. Nu avea alte mijloace de exprimare. Când glasul poeziei cobora asupra ei, fiecare fibră a ființei sale își recăpătat lumina și vigoarea. Giovanna a întruchipat o idee romantică și inspirată a actului poetic. La urma urmei, așa era ea: desprinsă și incredibil de pierdută în experiența cotidiană, dar apoi miraculos de încrezătoare pe pagină, condusă de un misterios deschizător de drumuri care îi arăta calea, vocabularul, ritmul, stilul... una dintre cele mai rare și mai pasionale voci din poezia noastră contemporană. O voce care continuă să se dezvăluie și să dăinuie.” - Milo De Angelis.
Poet, prozator și critic literar, căsătorită cu Milo De Angelis, bolnavă de cancer, a murit prematur la vârsta de 49 de ani. Cu câteva zile mai devreme a compus poemul „Toamna”, tradus mai jos.
„Opera Giovannei Sicari”, spune Sara Vergari, cercetătoare italiană la Universitatea din Aix-Marseille, „unul dintre cele mai prețioase suflete poetice ale unui timp îndepărtat și totuși apropiat de noi, este un jurnal intens în versuri, citibil prin limbajul cuvintelor și al muzicii, care sună ca un cântec al vieții, al morții și al bătăliei.”
Texto original en rumano.
1
Giovanna Sicari, Autunno –Toamna – Otoño
Autunno
Oh rosseggiare dell’autunno
caldo manto di rose,
foglie variopinte come rose
tappeti magici che vengono
dal cielo, preghiera perpetua
della musica e del cuore
cancella ogni empietà,
tutte le cose che chiamiamo
colpa e peccato
nessuno è buono
se riesci vendi tutto quello che hai.
Toamna
O, toamnă stacojie
pătură caldă de trandafiri,
frunze colorate ca trandafirii
covoare magice care vin
din cer, perpetuă rugăciune
a muzicii și a inimii
ia orice impietate,
ia toate lucrurile pe care le numim
vinovăție, păcat
nimeni nu este bun
dacă reușești, vinde tot ce ai.
OTOÑO
Oh el rubor del otoño,
manto de rosas cálido,
hojas multicolores como rosas
alfombras mágicas que vienen
del cielo, plegaria perpetua
de la música y del corazón,
borra toda impiedad,
todo aquello que llamamos
culpa y pecado,
nadie es bueno,
si puedes, vende cuanto tienes.
2
Giovanna Sicari, Gennaio riscalda già l’aprile – Ianuarie-l încălzește deja pe aprilie – Enero calienta ya a Abril
Gennaio riscalda già l’Aprile
Ogni brindisi commuove, ogni anima tradisce
ogni viaggiatore rompe l’argine per sempre
e i fuochi alle finestre attendono
ciechi l’Aprile.
Fosse rabbia fosse caldo questo continuo
sentirsi rapinati: ladro alle spalle
magazzino superfluo
e noi così superbi aspettando
l’ora di una comparsa
avremmo da dire
da fare, nelle mani
fretta, desiderio
fosse questo giorno chiaro di gennaio
il perno degli anni che non danno pace.
Ianuarie-l încălzește deja pe aprilie
Fiece urare ne mișcă, fiece suflet trădează
fiece călător dărâmă barajul pe-ntotdeauna
iar la ferestre orbește
focurile îl așteaptă
pe aprilie.
De-ar fi furie, de-ar fi acea căldură continuă
de ne-am simți jefuiți: un hoț în spatele
depozitului de prisos și noi
cu superbie așteptând
ceasul apariției
dac-am avea ceva
de spus
de făcut, în mâinile noastre
vreo grabă, ori vreo dorință
de-ar fi astăzi o zi senină de ianuarie
pivot al anilor care nu ne dau pace.
ENERO YA CALIENTA A ABRIL
Todos los brindis conmueven, todas las almas traicionan
todos los viajeros rompen para siempre los diques
y las luces en las ventanas
esperan ciegas a Abril.
Fuese rabia o calor este continuo
sentirse robados: un ladrón a la espalda,
pequeño almacén superfluo,
y nosotros tan soberbios aguardando
la hora de una aparición,
tendríamos que decir,
que hacer, pero en las manos
afanes, prisa,
si este luminoso día de enero
fuese el eje de los años que no dan paz.
3
Giovanna Sicari, Vorrei farti felice con questo niente –Aș vrea să te fac fericit cu acest nimic – Me gustaría hacerte feliz con esta nonada
Vorrei farti felice con questo niente
Babbo, vorrei comprarti
tutte queste piccole cose
esposte al mercato,
cose piccole, inutili:
arnesi, cianfrusaglie, biglietti.
Vorrei farti felice con questo niente
che colma il vuoto
con quest’amore che ripara,
tu solo annaffi le piante lievi
lavi e curi ogni cosa
e scavi nella compostezza
della vita, con decisione
raccogli foglioline e altro
tu solo puoi entrare nell’infinito.
Aș vrea să te fac fericit cu acest nimic
Tată, aș vrea să-ți cumpăr
toate acele lucruri mărunte
expuse la piață,
lucruri mici, inutile:
bibelouri, unelte, bilete.
Aș vrea să te fac fericit cu acel nimic
care umple golul
cu iubirea care repară,
doar tu uzi plantele delicate
cureți și te-ngrijești de toate
și sapi în calmul
vieții, cu hotărâre
aduni frunzulițe și atâtea alte
doar tu poți pătrunde în veșnicie.
ME GUSTARÍA HACERTE FELIZ CON ESTA NONADA
Papá, me gustaría comprarte
todas esas pequeñas cosas
expuestas en el mercado,
cosas pequeñas, inútiles:
herramientas, baratijas, billetes.
Me gustaría hacerte feliz con esa nonada
que llena el vacío
de ese amor que repara,
solo tú riegas las plantas delicadas
lavas y cuidas cada cosa
y cavas en la compostura
de la vida, con decisión,
recoges hojitas y más cosas,
solo tú puedes entrar en el infinito.
4
Giovanna Sicari, Estate – Vara – Verano
Estate
Potrei chiedere alla sibilla
di una sera tenera e infantile
quando dolce bolle l’acqua
del pozzo ma la sibilla
sono io, allora dico tutto,
delle sevizie e degli abbandoni
di lettere felici e infami
interi repertori di silenzi e i biglie
quando i parenti erano l’autorità
e amavo ogni forestiero.
La maga dice: la legge incombe
la legge vuole, domani ti darà
la sua acqua. Cammino
in diagonale, ho mire e tuffi
– dammi la forza, dammi il bene –
Il mare è tempesta pura,
i mendicanti sono fermi
sulla spiaggia di Sperlonga
tappeti e spalle curvi, ogni
cellula è lontana da quella
madre che tortura, ogni famiglia
è ferma in quella legge speciale
della fortuna, della scintilla
del lungomare, della cellula
che si ripete.
Vara
Aș putea s-o întreb pe sibilă
despre o seară tandră și copilărească
când clipocește dulce apa fântânii
însă sibila sunt eu, așa că vă spun chiar eu
despre toate, de chinuri și abandonuri
de scrisorile deopotrivă de fericite și ticăloase
de repertorii întregi de tăceri și de jocuri de bile
când rudele erau autoritatea
pe când iubeam pe oricine era străin.
Vrăjitoarea ne spune: legea impune,
legea voiește, mâine-ți va da
apa ei. Eu umblu în
diagonală, am țeluri și scufundări
– tu dă-mi putere, dă-mi bunătate –
Marea e o furtună pură,
cerșetorii se-agață
de plaja de la Sperlonga
cu pături, cu umerii ghemuiți, orice
celulă-i departe de mama
ce torturează, orice familie
e prizoniera legii particulare
a soartei și a scânteierii
țărmului mării, și a celulei
ce se repetă.
VERANO
Podría preguntarle a la sibila
de una noche tierna e infantil
cuando hierve dulcemente el agua
del pozo, pero la sibila
soy yo, así que yo misma lo cuento todo,
de los tormentos y los abandonos,
de cartas felices e infames,
repertorios enteros de silencios y canicas,
cuando los parientes eran la autoridad
y yo amaba a todos los forasteros.
La maga dice: la ley acecha,
la ley quiere, mañana te dará
su agua. Camino
en diagonal, tengo miras y zambullidas,
–dame la fuerza, dame el bien–
El mar es una pura tormenta,
los mendigos se sujetan
a la playa de Sperlonga
con alfombras, los hombros encorvados,
cada célula está lejos de esa
madre que tortura, cada familia
está sujeta a esa ley especial
de la fortuna, de la chispa del rayo
en el paseo marítimo, de la célula
que se repite.
5
Giovanna Sicari, Amore del rifugio e dell’acqua – Iubire de adăpost și de apă – Amor del refugio y del agua
Amore del rifugio e dell’acqua
Amore del rifugio e dell’acqua,
amore di poche parole lontano dall’insidia,
amore degli uomini santi, accarezza il viso del turbamento
dammi i nomi del perdono, il canto sepolto della legge,
sento che saremo vicini anche in autunno,
ci abbracceremo nelle case vuote ricordando un antico passato
per dimenticarlo, soltanto l’oro più puro della nostra anima
sarà con noi, forse saremo donna e uomo solamente,
forse farà già freddo e ci abbracceremo fra gli alberi stanchi
ridendo di ogni cosa, il passato ci lascerà e saremo
nuovi, leggeri, redenti.
Sarà ottobre o novembre, nel bosco
saremo teneri e allegri nelle nostre braccia di terra,
fra acqua e fuoco, smarriti dalle azioni.
Quando ci lasceremo sarà sui polpastrelli la
nostra anima vera, nell’aria ci sarà cura
per la ferita.
Iubire de adăpost și de apă
Iubire de adăpost și de apă,
iubire de vorbe puține departe de pericol,
iubire de oameni sfinți, mângâie tu chipul frământării,
dă-mi numele iertării, dă-mi cântecul îngropat al legii,
simt că vom fi aproape chiar și în toamnă,
îmbrățișândune-n case goale ce ne-amintesc de-un străvechi trecut
spre-a-l uita, va fi cu noi doar aurul cel mai pur
din sufletul nostru, și poate că vom fi doar bărbat și femeie,
poate deja va fi frig și noi ne-om îmbrățișa printre arborii obosiți
și vom râde de toate cele, trecutul o să ne lase, vom fi
noi și ușori, mântuiți.
Va fi octombrie ori noiembrie, și în pădure
noi vom fi tandri și fericiți între brațele de pământ,
între apă și foc, în faptele noastre pierduți.
Când ne vom despărți, sufletul nostru adevărat va fi
la vârful degetelor,
iar în văzduh pentru rană
se va afla vindecarea.
AMOR DEL REFUGIO Y DEL AGUA
Amor del refugio y del agua,
amor de pocas palabras lejos de la insidia,
amor de los hombres santos, acaricia el rostro de la inquietud,
dame los nombres del perdón, el canto enterrado de la ley,
siento que estaremos cerca también en otoño,
nos abrazaremos en las casas vacías recordando un pasado antiguo
para olvidarlo, solo el oro más puro de nuestra alma
estará con nosotros, tal vez seremos solo mujer y hombre,
tal vez ya hará frío y nos abrazaremos entre los árboles cansados
riendo de todo, el pasado nos dejará y seremos
nuevos, ligeros, redimidos.
Será octubre o noviembre, en el bosque
seremos tiernos y alegres en nuestros brazos de tierra,
entre el agua y el fuego, perdidos en nuestros actos.
Cuando nos separemos, estará en nuestras yemas de los dedos
nuestra verdadera alma, y en el aire habrá cura
para la herida.
6
Giovanna Sicari, Notte romana – Noapte Romană – Noche romana
Notte romana
La notte romana getta nell’acqua della madre dopo le madri
ma la cosa è ugualmente fragile e orfana:
i fiori, le statue di giugno, i giorni
caldi gravi di via Merulana
dove solo qui si è poveri in pace
e la ragazza con sandali ferma il tempo
sull’agenda stracciata, non è signora
né puttana né fiore all’occhiello
della serata ufficiale, mostra versi
al parlatoio dove il pianto del neonato
è quello di sempre
dove il pianto cresce e muore e poi ancora rinasce in un‟altra
rondine sul glicine al tempo balordo
con accento stonato. Lì il bambino cinese, Ahmed
o Mustafà raccolgono fiori e fortuna di derelitti
senza ritorno come abbandonati pellegrini
a cui nessuno chiede veramente se importa morire
rapiti e rapinati immersi in un sonno lieve straniero.
Noapte Romană
Noaptea romană aruncă în apă o mamă după alta
dar lucru-i la fel de fragil și orfan:
florile, statuile lui iunie, fierbințile
zile din Via Merulana
unde doar un sărac își găsește pacea
și unde fata-n sandale oprește timpul
pe un jurnal zdrențuit, ea nefiind nici doamnă
nici curvă, nici floarea din butonieră
a serii oficiale, ea arătând poeme
în sufrageria unde un scâncet de nou-născut
e-același ca-ntotdeauna
și unde plânsul crește și moare, și apoi renaște
în altă rândunică peste glicină în timpul prostesc
cu un fals accent. Acolo, copilul chinez, Ahmed
sau Mustafa, vor culege flori și averea părăsiților
fără întoarcere, ca pelerinii abandonați
pe care nimeni nu-i întreabă cu adevărat
dac-ar conta să moară
răpiți și jefuiți, și cufundați într-un somn ușor și străin.
NOCHE ROMANA
La noche romana arroja al agua a una madre tras otra,
pero la cosa es igualmente frágil y huérfana:
las flores, las estatuas de junio, los días
sofocantes en Vía Merulana,
donde solo aquí se es pobre en paz
y la chica de las sandalias detiene el tiempo
en la agenda rota, no es señora
ni puta ni flor en el ojal
de la velada oficial, muestra versos
en el locutorio donde el llanto del recién nacido
es el de siempre
donde el llanto crece y muere y renace después en otra
golondrina sobre la glicinia en el tiempo tonto
con acento desafinado. Allí, el niño chino, Ahmed
o Mustafà, recogen flores y la suerte de los desamparados
sin retorno, como peregrinos abandonados
a los que nadie pregunta realmente si les importa morir
secuestrados y robados, sumergidos en un sueño ligero y extraño.
“Poesíe 1984-2003”, ed. Empirìa
Traducere și prezentare de Cătălina Frâncu
Traducción y presentación de Cătălina Frâncu
Versión al español: Fulgencio Martínez
___
Para leer más sobre la poeta Giovanna Sicari:
https://ilventodistante.wordpress.com/2016/01/01/venerdipoesia-n-4-giovanna-sicari/
Giovanna Sicari, poeta. Nasce nel 1954 a Taranto, per trasferirsi poi a Roma (quartiere Monteverde), città nella quale passerà gran parte della vita svolgendo il lavoro di scrittrice, critica, poeta e insegnante nel penitenziario di Rebibbia. Gravemente malata, si è spenta a Roma (dopo una parentesi milanese) la notte tra il 30 e il 31 dicembre 2003. Ha pubblicato undici raccolte poetiche, e l’ultima postuma del 2006 (“POESIE 1984-2003”, empirìa) le riunisce tutte. In seguito alla sua morte, suo marito Milo De Angelis le ha dedicato la meravigliosa raccolta “Tema dell’addio” (Mondadori 2005).
Giovanna Sicari, poeta. Nace en 1954 en Tarento, se trasladó a Roma (barrio Monteverde), donde pasó gran parte de su vida desarrollando el trabajo de escritora, crítica, poeta y profesora en la penitenciaría de Rebibbia. Gravemente enferma, se apagó en Roma (después de un paréntesis en Milán) la noche del 30 al 31 de diciembre de 2003. Publicó once libros de poesía, el último, póstumo, del 2006 (“Poesíe 1984-2003”, ed. Empirìa), recoge su poesía completa. Tras su muerte, su esposo, Milo De Angelis, le dedicó un maravilloso libro: “Tema dell’addio” (Mondadori 2005)
Para adquirir el libro que reúne la obra poética de Giovanna Sicari, Poesie 1984-2003, ed. Empiria:
https://www.empiria.com/libro.asp?id=92
NOTA SOBRE LA TRADUCTORA AL RUMANO, CATALINA FRANCU:
Cătălina Frâncu ha traducido y publicado numerosas antologías de autores, la mayoría en ediciones bilingües, entre las que destacan las de Antonia Pozzi, Yves Bonnefoy, Emily Dickinson, Fernando Pessoa, Cesare Pavese, Robert Walser, Alexandra Pizarnik, Louise Glück. Ha publicado también antologías colectivas de poesía italiana, alemana, inglesa, así como de letras universales (entre estas, los tres volúmenes de Erat hora). Ha traducido asimismo cuatro novelas de autores contemporáneos.
Colabora con las revistas "Hyperion", "Convorbiri literare", "Scriptor", "Poezia", "Albanica", "Iașul cultural", "Orient românesc", etc.
Recibió el Premio de Traducción de la Unión de Escritores Rumanos– filial de Iași, y el Premio de la revista “Convorbiri literare”.
No hay comentarios:
Publicar un comentario