POEMAS DE BOGDAN M. POPESCU, EN RUMANO Y EN TRADUCCIÓN AL ESPAÑOL POR FELIX NICOLAU Y DRAGOS COSMIN-POPA. PRESENTACIÓN POR FELIX NICOLAU
MIHAI KANTZER (seudónimo literario de BOGDAN M. POPESCU) realizó estudios universitarios y posuniversitarios: doctor en Filosofía con una tesis sobre la filosofía de la conciencia (2007); becario OSI/FCO Chevening de la Universidad de Oxford (2003-2004); becario ERASMUS de la Universidad «La Sapienza» de Roma (1999-2000); becario TEMPUS de la Universidad de Bolonia (1998); estudios universitarios en la Facultad de Filosofía de la Universidad de Bucarest (1995-1999); director cultural del Instituto Cultural Rumano. Libros: Indicele fericirii globale (Tracus Arte, 2021); Qualia şi filosofía conştiinţei (Antet, 2007); Filosofia conştiinţei şi ştiinţele cognitive (junto con Angela Botez, Editorial Cartea Românească, 2002); poesía publicada en las revistas: România literară, Luceafărul, Convorbiri literare, Arca, Viața Românescă, Ramuri, Contemporanul, Opt motive, Mozaicul, Itaca; Tomis.
Corabia
sună ceasul deşteptător,
închid animalele sălbatice în cuştile lor
le potolesc mai întâi setea şi foamea
apoi le mângâi pe spate
le separ cu grijă pe regnuri şi le urc în corabie
îmi beau în tihnă cafeaua şi pornim la drum
pentru a câştiga noi trofee,
noi insule voi anexa din acest arhipelag,
împărăţia mea va străluci şi eu nu îmi voi da seama,
până când materialul nu va fi editat postproducţie.
El buque
suena el despertador,
encierro a los animales salvajes en sus jaulas,
primero les sació la sed y el hambre,
luego les acaricio la espalda,
los separo cuidadosamente por reinos y los subo al buque,
me tomo tranquilamente mi café y nos ponemos en marcha
para ganar nuevos trofeos,
anexionaré nuevas islas de este archipiélago,
mi reino brillará y yo no me daré cuenta,
hasta que el material sea editado en posproducción.
*
aroganța stratului de ozon
am ajuns în acest an
cu un ADN obosit, o genă egoistă
și un plămân perforat de ozon
drumul spre supermarket este cu sens unic
la capătul său, o grădină zoo de animale bolnave
voi ajunge să aflu secretul nanotehnologiei
în ultima literă, din ultimul cuvânt, din ultimul vers
din ultima silabă, din ultimul sunet al universului
așa cum apare înscris în textele sfinte ale Talmudului
mă voi bucura de fiecare ceașcă de ceai chinezesc
cât să pot înțelege románele lui Proust
și întreaga epopee a speciei noastre
la sfârșitul unui experiment eșuat.
la arrogancia de la capa de ozono
he llegado este año
con un ADN fatigado, un gen egoísta
y un pulmón perforado por el ozono
el camino al supermercado es de sentido único
al finalizarlo, un zoológico de animales enfermos
llegaré a descubrir el secreto de la nanotecnología
en la última letra, de la última palabra, del último verso
de la última sílaba, del último sonido del cosmos
tal y como aparece escrito en los textos sagrados del Talmud
disfrutaré de cada taza de té chino
lo suficiente como para poder entender las novelas de Proust
y toda la epopeya de nuestra especie
al final de un experimento fallido.
*
Selfie
ușile se deschid din mers, fug
să postez la timp pe Facebook
un selfie cu ego-ul meu plimbat în lesă
de două ori pe zi, vară sau iarnă
poate așa mă voi elibera, de zgomotul asurzitor
al marilor planuri de viitor.
Selfie
las puertas se abren al pasar, voy corriendo
a publicar a tiempo en Facebook
un selfie con mi ego paseado con correa
dos veces al día, verano o invierno
quizás así me libere del ruido ensordecedor
de los grandes planes de futuro.
*
trăiesc dar (și) mor fără alibiuri solide
trăiesc dar (și) mor fără alibiuri solide
sunt purtătorul unei vagi forme de viață
pe care o târăsc după mine pe scări
ca o dâră de fum din care ies pe furiș
alerg cu spatele la ceea ce voi fi deja
cumpăr servicii diverse de prim-ajutor
cu garanție extinsă
cât pentru o lungă noapte polară
pribegesc deasupra apelor
ca un derviș rotitor.
vivo pero (y) muero sin coartadas sólidas
vivo pero (y) muero sin coartadas sólidas
soy portador de una vaga forma de vida
que arrastro tras de mí por las escaleras
como una estela de humo de la que me escabullo
salgo corriendo de espaldas a lo que ya seré
compro diversos servicios de primeros auxilios
con garantía ampliada
como para una larga noche polar
deambulo sobre las aguas
como un derviche girador.
*
Străbat ziua pe sârmă hai hui
străbat ziua pe sârmă hai hui
într-o carcasă goală cu gura plină de sare
înot în aceleași buletine de știri
istovit de urgii ispitit de zboruri last-minute
exersez mersul cu spatele
ca o terapie de cuplu în pauza de fika
cum să reziști în corpul tău străin, translucid
cum să o scoți la capăt fără tablete de somn
de slăbit de calm & fericire
redirecționat pe rute obscure
pe o banchiză în derivă pe jumătate topită
pe jumătate ridicată la cer
la poarta energiei întunecate
în mijlocul milioanelor de galaxii
și a bacteriilor trândave care huzuresc în voie
chiar la colțurile epidermei tale.
recorro el día sobre la cuerda floja vagando
recorro el día sobre la cuerda floja vagando
en un caparazón vacío con la boca llena de sal
nado en los mismos boletines informativos
agotado por las calamidades tentado por los vuelos last-minute
practico caminar hacia atrás
como terapia de pareja en la pausa para fika
cómo resistir en tu cuerpo extraño, translúcido
cómo salir adelante sin pastillas para dormir
para adelgazar, para la calma & la felicidad
redirigido por rutas oscuras
en un témpano a la deriva medio derretido
medio elevado al cielo
a las puertas de la energía oscura
en medio de millones de galaxias
y de bacterias perezosas que merodean a sus anchas
justo en los rincones de tu epidermis.
*
închid obloanele
închid obloanele
îmi fac un selfie de rămas-bun
apoi predau corpul echipelor de paleontologi
care sapă neîncetat șanțuri de apărare în carne
până la o nouă stabilizare a prețurilor
scobesc amfore în oasele lustruite de viscol
scot la lumină sarcofage din piatră
tatuaje din vieți îndepărtate care povestesc
lumea așa cum a fost
universul meu intim și necontaminat
cierro las contraventanas
cierro las contraventanas
me hago un selfie de despedida
y luego entrego el cuerpo a los equipos de paleontólogos
que excavan sin cesar zanjas defensivas en la carne
hasta que los precios se vuelvan a estabilizar
excavo ánforas en los huesos pulidos por la ventisca
saco a la luz sarcófagos de piedra
tatuajes de vidas lejanas que cuentan
el mundo tal y como era
mi universo íntimo y no contaminado
*
ne-a ajuns din urmă
ne-a ajuns din urmă
lipsa mineralelor esențiale
rezistența precară la praful finalului de sezon
închiși pe dinafară pe acest mare zid chinezesc
privim ca prin vis un ecran alb
ce pare de departe o pădure înzăpezită
în mijlocul peisajului ușor pixelat
este chiar ultima imagine lipită cu scotch pe retină
găsită în buzunarul tău de la piept
ne vom refugia fără appel în halatele albe
pe stâncile roase de soare
ne-a prins aici apatia generală
dar putea fi oriunde oricând.
nos ha alcanzado
nos ha alcanzado
la falta de minerales esenciales
la precaria resistencia al polvo del final de temporada
encerrados fuera sobre esta gran muralla china
contemplamos como en un sueño una pantalla blanca
que desde lejos parece un bosque cubierto de nieve
en medio del paisaje ligeramente pixelado
es realmente la última imagen pegada con cinta adhesiva en la retina
encontrada en el bolsillo de tu pecho
nos refugiaremos sin apelación en batas blancas
por los acantilados erosionados por el sol
nos ha atrapado aquí la apatía general
pero podría ser donde sea y cuando sea.
Poemas de BOGDAN M. POPESCU
Traducidos por Felix Nicolau y Dragoș Cosmin Popa
No hay comentarios:
Publicar un comentario