ÁGORA. ULTIMOS NUMEROS DISPONIBLES EN DIGITAL

jueves, 11 de abril de 2024

CUATRO POEMAS DE ELENA LILIANA POPESCU, TRADUCIDOS DEL RUMANO POR LA PROPIA AUTORA. Ágora n. 26. Nueva Colección. Verano 2024. Literatura rumana/ Poesía

 

          

                                       

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Elena Liliana Popescu, recitando en el Instituto Cultural Rumano. Fuente: Institul Cultural Român. Roma.

 


CUATRO POEMAS DE ELENA LILIANA POPESCU, TRADUCIDOS DEL RUMANO POR LA PROPIA AUTORA

 

 

POEMAS

Elena Liliana Popescu

 

 

    Hoy

 

                   A mi esposo, Nicolae

 

Hoy

en tu cumpleaños

el sol salió

aquí en Tamsui.

 

Allí

dónde tú me esperas

y dónde vigilas

como antes

sobre mí

es lo desconocido.

 

Aquí

nosotros todavía estamos luchando

y trabajamos incansablemente

para cumplir

lo que es para nosotros

dado de cumplir

en el Espacio y el Tiempo.

 

Más allá de todo

es simplemente tranquilidad.

Incluso aquí

el silencio está dentro de nosotros.

 

       22 de septiembre de 2019,

       Tamsui, Taiwán

 

 

 

POEME

Elena Liliana Popescu

 

 

     Astăzi

 

              Soțului meu, Nicolae

 

Astăzi

de ziua ta

a răsărit soarele

în Tamsui.

 

Acolo

unde mă aștepți

și de unde veghezi

ca altădată

asupra mea

este necunoscutul.

 

Aici

noi încă ne zbatem

și lucrăm neobosit

pentru a împlini

ceea ce ne este

dat să împlinim

în Spațiu și în Timp.

 

Dincolo de toate

este doar liniște.

Chiar și aici

liniștea este în noi.

 

 

    22 septembrie 2019,

   Tamsui, Taiwan

 

 

                     *

 

 

     Sobre la amistad

 

 

En lo profundo de mi corazón,

siempre hay un barco,

listo para navegar.

    Lin Lu

 

 

Hoy debería escribir en papel virtual

un poema dentro de un juego, iniciado por un poeta,

a la invitación de otro poeta a continuarlo, porque el juego

se convierta en un símbolo de amistad y diálogo poético

en este mundo, tan frágil, del nuestro presente

desconocido.

 

Un poema dedicado a la amistad podría nacer

de los versos que se alinean uno tras otro,

expresados por los pensamientos que vienen unos tras otros,

sobre este sentimiento tan delicado y complejo,

de una insospechada belleza, que nace la verdadera

amistad.

 

Solo los pensamientos que brotan del corazón podían

generar esas palabras inspiradas para describirla.

Pero "en el fondo de mi corazón, siempre hay un barco,

listo para navegar", dice la poeta y mi amiga,

desde lejos y sin embargo desde tan cerca, manteniendo vivo

la esperanza.

 

 

 

    Despre prietenie

 

Adânc în inima mea,

există întotdeauna o navă,

gata să navigheze.

   Lin Lu

 

 

Astăzi ar trebui să aștern pe hârtie virtuală

un poem dintr-un  joc, inițiat de un poet,

la invitația altui poet de a-l continua, pentru ca jocul

să devină un simbol al prieteniei și al dialogului poetic

în această lume, atât de fragilă, a prezentului nostru

necunoscut.

 

O poezie închinată prieteniei ar putea să se nască

din rândurile care se înșiruie unele după altele,

exprimate din gândurile ce vin unele după altele,

despre acest sentiment atât de delicat și complex,

de o nebănuită frumusețe, ce naște prietenia

adevărată.

 

Doar gândurile ce țâșnesc din inimă ar putea

să genereze acele cuvinte inspirate, care să o descrie.

Dar „adânc în inima mea, există întotdeauna o navă,

gata să navigheze” spune poeta și prietena mea,

de departe și totuși atât de aproape, menținând vie

speranța.

 

 

 

                         *

 

 

    Sobre el silencio

 

Al amanecer, un único sol

en el alba.

Para dar la bienvenida al único sol

el mundo mantiene el silencio.

    Lee Kuei-shien

 

 

Un nuevo día, entre aquellos en los que

los silencios se expresan a través de versos fugaces

que todos querrían, juntos, significar

algo que se podría llamar poesía...

 

Pero el profundo silencio se esconde en las palabras,

en todo lo que se eleva, en todo lo que amamos,

en todo lo que desaparece, en todo lo que no conocemos,

envuelto en colores y prendas escogidas.

 

Solo al amanecer, cuando el único sol sale

y el mundo asombrado, en contemplación,

le saluda en completo silencio,

se disipa cualquier dolor en el acto.

 

 

 

    Despre tăcere

 

La răsărit, un singur soare

în zori de zi.

Pentru a întâmpina singurul soare

lumea păstrează tăcerea.

   Lee Kuei-shien

 

 

O nouă zi, dintre cele în care

se exprimă tăceri prin versuri fugare

ce toate ar vrea, împreună, să fie

ceva ce s-ar putea numi poezie…

 

Dar tăcerea adâncă se-ascunde-n cuvinte,

în tot ce răsare, în tot ce iubim,

în tot ce dispare, în tot ce nu știm,

învăluită-n culori și alese veșminte.

 

Doar în zori, când singurul soare răsare

și lumea uimită, în contemplare,

îl întâmpină-n deplină tăcere,

se risipește pe loc orice durere.

 

 

                         *

 

    Sobre la imaginación

 

 

Maestro a discípulo:

“El pincel no altera

lo que imaginas. Tal rapto

te instalará más allá

de lo visible”.

   Alfredo Pérez Alencart

 

 

Hoy me hubiera gustado caligrafiar

algunos versos sobre la soledad,

esa soledad que nos acompaña

los momentos –vividos o imaginados–

desde lo que llamamos nuestra vida...

 

Pero este poema quisiera sea

dedicado al poder de la imaginación humana

que, como le dice el maestro

al discípulo, desencadena una magia,

que te coloca "más allá de lo visible".

 

"El pincel no altera lo que imaginas".

La mano traza el camino del pincel,

el pensamiento traza el camino de la mano del calígrafo,

pero ¿quién desencadena el pensamiento que hace

que el pincel no altere lo que imaginas?

 

 

 

    Despre imaginație

 

 

Maestrul către discipol:

„Pensula nu modifică

ce-ţi imaginezi. O astfel de vrajă

te va situa dincolo

de ceea ce se vede.”

Alfredo Pérez Alencart

 

 

Aș fi vrut ca astăzi să caligrafiez

câteva versuri despre singurătate,

acea singurătate care ne însoțește

clipele –trăite sau imaginate–

din ceea ce numim viața noastră…

 

Dar acest poem ar vrea să fie

dedicat forței imaginației omenești

care, după cum îi spune maestrul

discipolului, declanșează o magie,

ce te situează „dincolo de ceea ce se vede.”

 

„Pensula nu modifică ce-ţi imaginezi”.

Mâna îi trasează calea pensulei,

gândul îi trasează calea mâinii caligrafului,

dar cine declanșează gândul care face ca

pensula să nu modifice ce îți imaginezi?


 

 Traducción de los poemas originales al español por la propia autora, Elena Liliana Popescu


ELENA LILIANA POPESCU nació en Turnu Magurele, el 20 de julio de 1948. Doctora en Matemáticas, profesora de la Universidad de Bucarest, poeta, ensayista, traductora y editora. Pertenece a la Unión de Escritores de Rumanía y del Centro PEN Romania.  

Sus poemas han sido traducidos a más de 30 idiomas; en español, Empireuma publicó su libro Peregrino ("Pelerin").

Más información, en wikipedia:

 https://ro.wikipedia.org/wiki/Elena_Liliana_Popescu

 

 

 POEMAS DE LA RUMANA ELENA LILIANA POPESCU. XXII ENCUENTRO DE POETAS  IBEROAMERICANOS

                  Elena Liliana Popescu, junto al poeta Alfredo Pérez Alencart, en Salamanca

 

No hay comentarios:

Publicar un comentario