(Torre de Belem. Lisboa. Portada de Ágora-Papeles de Arte Gramático N.19)
PER-VERSIONES
EQUIVALENCIAS. PESSOA Y QUEVEDO TRADUCIDOS POR DINU FLAMAND
La vocación de esta sección de la revista Ágora-Papeles de Arte Gramático es la de celebrar las palabras en sus idas y vueltas por diferentes idiomas. En esta ocasión, el gran poeta rumano Dinu Flămând traduce a su lengua rumana tres poemas de Fernando Pessoa, en portugués en el original, y un soneto del genial Francisco de Quevedo, en español. Borges afirmaba que, para él, toda la literatura se podría resumir en la obra de Quevedo. Pessoa es, sin duda, uno de los poetas imprescindibles del siglo XX, y posiblemente ya un clásico universal como don Francisco. Sea este trabajo de Dinu Flămând y la presencia de Fernando Pessoa un homenaje también al “traductor” en alusión al oficio de este último de traductor o, como modestamente se denominaba: “corresponsal extranjero de casas comerciales”.
FERNANDO PESSOA
(Portugalia, 1988-1935)
MAR PORTUGUÊS
Ó mar salgado,
quanto do teu sal
São lágrimas de Portugal!
Por te cruzarmos, quantas mães choraram,
Quantos filhos em vão rezaram!
Quantas noivas ficaram por casar
Para que fosses nosso, ó mar!
Valeu a pena? Tudo vale a pena
Se a alma não é pequena.
Quem quer passar além do Bojador
Tem que passar além da dor.
Deus ao mar o perigo e o abismo deu,
Mas nele é que espelhou o céu.
MARE PORTUGHEZĂ
Mare sărată, câtă sare-ți iei
Din lacrimile Portugaliei!
Că te-am brăzdat, vai, câte mame-au plâns
Și câți din fiii tăi în van s-au stins !
Logodnice rămas-au nenuntite
Ca tu să fii a noastră, mare, câte!
Degeaba să fi fost? E cu folos
Dacă și sufletul e inimos.
Căci cel trecut de capul Bojador
Lasă în urmă și dureri și dor.
Domnul cu marea lui ne prigonește,
Dar cerul tot în ea și-l oglindește.
AUTOPSICOGRAFIA
O poeta é um fingidor.
Finge tão completamente
Que chega a fingir que é dor
A dor que deveras sente.
E os que lêem o que escreve,
Na dor lida sentem bem,
Não as duas que ele teve,
Mas só a que eles não têm.
E assim nas calhas da roda
Gira, a entreter a razão,
Esse comboio de corda
Que se chama o coração.
AUTOPSIHOGRAFIE
Un poet e-un imaginator.
El le-nchipuie pe toate cele
Până-şi face o închipuire
Chiar şi din reala lui durere.
Cei care se-apleacă să-l citească
Simt ca pe-o durere conţinută
Nicidecum ambele lui dureri
Ci doar pe a lor, dar neavută.
Iată cum, pe-o şină circulară,
Ca un stimul pentru raţiune
Se roteşte trenul tras c-o sfoară
Căruia chiar inimă îi spune.
ULISSES
O mito é o nada que é tudo.
O mesmo sol que abre os céus
É um mito brilhante e mudo —
O corpo morto de Deus,
Vivo e desnudo.
Este, que aqui aportou,
Foi por não ser existindo.
Sem existir nos bastou.
Por não ter vindo foi vindo
E nos criou.
Assim a lenda se escorre
A entrar na realidade,
E a fecundá-la decorre.
Em baixo, a vida, metade
De nada, morre.
ULISE
Um mit este nimicul implicat
În totul. Soare mut și luminos,
El însuși mit pe cer împurpurat -
Răpusul trup al lui Christos,
Viu și despuiat.
Iar cel care aici a acostat,
Și fără să existe-a fost de-ajuns.
Neexistând el ne-a întemeiat.
Dar fiindcă n-a venit, el a ajuns
Și ne-a creat.
Astfel, legenda curge în tăcere
Cțnd de realitate-i absorbită.
Și, fecundând-o, prinde ea putere.
Mai jos, viața, înjumătățită,
Inconsistentă, piere.
Traducción del original portugués al rumano: Dinu Flămând
Francisco de Quevedo
(Spania, 1580-1645)
Salmo XXVI
Después de tantos ratos mal gastados,
tantas obscuras noches mal dormidas;
después de tantas quejas repetidas,
tantos suspiros tristes derramados;
Después de tantos gustos mal logrados
y tantas Justas penas merecidas;
después de tantas lágrimas perdidas
y tantos pasos sin concierto dados,
Sólo se queda entre las manos mías
de un engaño tan vil conocimiento,
acompañado de esperanzas frías.
Y vengo a conocer que en el contento
del mundo, compra el Alma en tales días,
con gran trabajo, su arrepentimiento.
Psalmul XXVI
După atâtea clipe-nveninate,
şi-atâtea nopţi obscure nedormite,
şi după atâtea plângeri risipite,
şi-atâtea vagi suspine-mprăştiate;
Şi de plăceri mai mult neconsumate,
dar şi de-obide juste resimţite,
şi după atâtea lacrime pierdute,
şi-atâţia paşi cu multe-ocoluri date,
Iată că îmi rămâne între deşte
doar amăgirea care nu pricepe
şi numai reci speranţe ca nădejde;
şi înţeleg c-atuncea când Fiinţa
de lume să se bucure începe
cu multă trudă-şi cumpără căinţa.
Traducción del original español al rumano: Dinu Flămând
El propio poeta rumano ha traducido a poetas españoles, como Antonio Gamoneda, Francisco de Quevedo. Y ha sido traducido al español. Entre otros libros: El frío intermediario en 2016 (en versión al castellano de Omar Lara). Hay una antología en español de su poesía: En la cuerda de tender (Linteo, 2012), con traducción de Catalina Iliescu, y Primavera en Praga (Visor, 2021), antología bilingüe, también traducida al español por Catalina Iliescu.
Ha recibido en México el Premio Nuevo Siglo de Oro, del Círculo de Poesía, en febrero de 2023, entregado por los poetas Mario Bojórquez y Alí Calderón. Según hace constar la página de Círculo de Poesía: “Ese premio es un reconocimiento desde la lengua española a las aportaciones de un poeta a la poesía del mundo; en anteriores años lo han merecido poetas como Sujata Bhatt, Paul Muldoon, Duo Duo, Abdellatif Laâbi, Ko Un y Eduardo Lizalde. Dinu Flămând, conocido y publicado en el mundo hispano, pero también en Francia, Italia, Alemania, Portugal, República Checa, Grecia, entre otros países europeos, mereció en 2022 el Premio Mihai Eminescu”.
Más información:
https://www.guerraepaz.pt/produto/cadeira-a-janela/
REVISTA ÁGORA PAPELES DE ARTE GRAMÁTICO. N. 19 / PER-VERSIONES
No hay comentarios:
Publicar un comentario