Aurora Ciucă
AURORA CIUCĂ. ANTOLOGÍA ACTUAL DE POESÍA EN LENGUA RUMANA / 6
Tuve el honor de asistir a la lectura de Aurora Ciucă en Iași, en el Festival Internacional de Poesía de Iași 2025. La lectura de su libro Segundos de arena, publicado en España unos meses antes, me confirmaría la calidad de la voz poética que había intuido gracias a la escucha de algunos de esos poemas en lengua rumana, recitados por la propia poeta. No dominaba yo el idioma rumano hasta el punto de poder entender su contenido pleno, pero más allá de la comprensión, algo que trasciende me comunicaban sus poemas. Una cierta vocación espiritual y una música seria, grave.
En la poesía de Aurora Ciucă la reflexión sobre el tiempo y el diálogo con la trascendencia destacan como señas de identidad poéticas. Esperamos contribuir a un mejor conocimiento de su poesía entre los lectores españoles e hispanohablantes.
Los poemas han sido vertidos al español por el escritor y profesor Ovidiu Constantin Cornilă.
Aurora Ciucă es Miembro de la Unión de Escritores de Rumanía,
filial de Iași; profesora universitaria, doctora y abogada.
Ha escrito los libros de poesía: Elegii safice, Candele în timp,
Tăceri, Poezii, Efectul fluturelui, L'effet papillon / Butterfly effect
(Quebec), Noli me tangere, Secunde de nisip -versión en español: Segundos de arena (Circulo Rojo)-,
Plâns alchimic.
También es autora de los volúmenes de historia literaria: Condeie regale
în Convorbiri literare, Doamne în istoria Convorbirilor literare,
V.V.Pella-Urâtul în artă.
Colabora en las revistas: Convorbiri literare,
Poezia, Literatura de Azi, Însemnări ieșene, Ofranda literară, Expres cultural,
Vatra Veche, Littera Nova.
Ha merecido los Premios: Restitutio (2022), premio Cezar Ivănescu
de la Unión de Escritores de Rumanía, filial de Iași (2022), premio I. E.
Torouțiu, Jornadas de la revista Convorbiri literare (2024).
Aurora Ciucă. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iași, profesor
universitar dr., avocat.
Cărți de poezie: Elegii safice, Candele în timp, Tăceri, Poezii, Efectul
fluturelui, L'effet papillon / Butterfly effect (Quebec), Noli me tangere,
Secunde de nisip / Segundos de arena (Circulo Rojo), Plâns alchimic.
Volume de istorie literară: Condeie regale în Convorbiri literare, Doamne
în istoria Convorbirilor literare, V.V.Pella-Urâtul în artă.
Colaborează la revistele : Convorbiri literare, Poezia, Literatura de
Azi, Însemnări ieșene, Ofranda literară, Expres cultural, Vatra Veche, Littera
Nova.
Premii: Restitutio (2022),
premiul Cezar Ivănescu al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iași
(2022), premiul I. E. Torouțiu, Zilele Revistei Convorbiri literare, (2024).
(Presentación de Aurora Ciucă por el editor Fulgencio Martínez, con información aportada por la misma poeta)
POEMAS /
POEME DE AURORA CIUCĂ
[1]
Segundos de arena
Aquellas mañanas
que inventaron el tiempo
eran del color de la arena
tostándose al sol,
dividida en círculos
protegidos por obeliscos
susurrando secretas convenciones
entre el sol y la luna
entre la tierra y el mar.
Luego, otras mañanas,
aprisionaban el desierto
en jarrones de alabastro
calibrando su flujo
con cada hilo que huía de sus garras,
en un interminable giro
reloj de arena celeste, terrestre
nunca librado
de la tirana perfección.
Y esta mañana
medimos nuestro paso
por el desierto prístino
con erráticos segundos de arena,
sin saber que el tiempo se oculta en nosotros,
pobres viajeros por la eternidad,
condenados a buscar
nuestras propias pisadas...
Secunde de nisip
Diminețile-acelea
care inventau timpul
aveau culoarea nisipului
copt în soare,
împărțit în cercuri
păzite de obeliscuri
ce șopteau misterioase convenții
dintre soare și lună,
dintre pământ și mare.
Apoi, alte dimineți,
au încătușat deșertul
în vase de alabastru
măsurându-și curgerea
cu fiecare fir evadat din strânsoare,
într-o nesfârșită răsturnare
a cerului și-a pământului clepsidrei
niciodată eliberată
de tirania preciziei.
Și-n dimineața aceasta
ne măsurăm trecerea
prin deșertul primordial
cu sacadate secunde de nisip,
neștiind că timpul e-ascuns în noi,
bieți pelerini prin eternitate,
condamnați să ne căutăm
propriile urme...
[2]
El arca
De la madera de mi cuna
construí mi arca,
para llevarme sobre la ola del gran diluvio de la vida
revelado por signos
en mi nacimiento
cuando deseaba otro mundo
y gritaba que yo era un desacierto
cuando mi llanto se convirtió en el de mi madre
que no quiso darme a luz
porque no me conocía sino por
los clavos del dolor que desgarraban su carne...
De la madera de mi cuna
construí mi arca,
para cobijar mis sueños futuros
de amor, de lágrimas y
de insomnio, y silencio y plenitud,
todos de dos en dos
y de los voladores solo siete
pares
como estaba escrito entonces
cuando Dios aún enviaba misteriosos signos
a los suplicantes
antes de alzarlos a la luz...
Arca
Din lemnul leagănului meu
mi-am făcut arca,
să mă poarte pe
valul marelui potop al vieții
anunțat prin
semne
la nașterea mea
când îmi doream o
altă lume
și strigam că
sunt o greșeală,
când strigătul
meu devenise al mamei
care nu voia să
mă nască
pentru că nu mă
cunoștea decât după
cuiele durerii
care-i sfârtecau carnea...
Din lemnul
leagănului meu
mi-am făcut arca,
să-mi
adăpostească visele viitoare
despre dragoste,
despre lacrimi și
nesomn, despre
tăcere și rod,
toate câte două
și numai din cele
zburătoare câte șapte perechi
așa cum a fost
scris atunci
când Dumnezeu
încă trimitea tainice semne
celor rugători
înainte de a-i
înălța în lumină...
[3]
Granizo
¿Qué
puedo hacer, Señor,
con todas estas lágrimas punzantes
que se convierten en granizo
agitando los iris,
extrañas flores
en el jardín de la luz...
dime
dónde refugiarme
cuando del escondite bajo mis párpados
hayan desaparecido las bailarinas de Degas
y los árboles de Manet
y todos los colores
se derraman
en las mejillas apagadas del ensueño?
Grindină
Ce să fac, Doamne,
cu toate lacrimile astea ascuțite
care se transformă-n grindină
răscolind irișii,
ciudate flori
din grădina luminii...
spune-mi
unde să mă adăpostesc
când din refugiul de sub pleoape
au dispărut și balerinele lui Degas
și copacii lui Manet
și toate culorile
curg torențial
pe obrajii nefardați
ai reveriilor?
[4]
Olvídame,
flor de nomeolvides
Y, olvídame, flor de
nomeolvides,
ya no soy la mujer-mariposa
de tu mañana floreciente...
solo un ala me queda
como un hilo amarillo
retorcido bajo la lluvia de tinta...
Y olvídame, flor de nomeolvides,
ya no soy la mujer-vuelo
de tu cielo de mediodía...
solo me queda un ala
bajo la que llevo
recuerdos sin censura...
Y olvídame, flor de nomeolvides,
ya no soy la mujer-rayo
de la noche de tu día...
solo me queda un ala
y lo llevo al altar
tallado en la luz seca
de la eternidad...
Uită-mă, floare de nu-mă uita
Și, uită-mă,
floare de nu-mă uita,
nu mai sunt
femeia-fluture
din dimineața
înfloririi tale...
mai am doar o
aripă
ca o galbenă filă
răsucită sub
ploaia cernelii...
Și, uită-mă, floare de nu-mă uita,
nu mai sunt
femeia-zbor
din cerul amiezii
tale...
mai am doar o
aripă
sub care-mi port
amintirile
necenzurate...
Și, uită-mă, floare de nu-mă uita,
nu mai sunt
femeia-rază
din noaptea zilei
tale...
mai am doar o
aripă
și-o conduc spre
altarul
cioplit în lumina
uscată
a veșniciei...
[5]
Señales
me
resentí de que no me dieras una señal
cuando
te lo pedí, Señor,
cuando
me arrojé
al
abismo de la desesperación
desde
el más alto acantilado tarpeyano
de
mi impotencia...
Te
rogué, Señor, que me mostraras el camino,
calmando
la tormenta de arena
que
me alejaba de mí misma,
con
un dedo, un solo dedo,
como
Tú diste vida a Adán
en
el fresco de Miguel Ángel...
y
solo ahora comprendo que me respondiste,
como
Tú lo crees, Señor,
con
el silencio profundo de tus signos
asentados
en el centro de mi desesperación y de mi errancia
en
forma de cruz, o de pan,
como
una espina...
Semne
m-am supărat că nu
mi-ai dat un semn
atunci
când am cerut, Doamne,
atunci
când m-am aruncat
în
prăpastia disperării
de
pe cea mai înaltă stâncă tarpeiană
a
neputinței mele...
te-am
implorat, Doamne, să-mi desenezi calea,
domolind
furtuna de nisip
care
m-a rătăcit de mine,
cu
un deget, unul singur,
așa
cum l-ai însuflețit pe Adam
în
fresca lui Michelangelo...
și-abia
acum realizez că mi-ai răspuns,
așa
cum crezi tu, Doamne,
cu
tăcerea profundă a semnelor tale
așezate-n
miezul disperării și-al rătăcirii mele
în
formă de cruce, în formă de pâine,
în
formă de spin...
Aurora Ciucă. Del poemario Segundos de arena – Secunde de nisip, libro que está publicado en español en abril de 2025 (Ed. Círculo Rojo). Traducción de Ovidiu
Constantin Cornilă.
Ver más información sobre Segundos de arena de Aurora Ciucă:
https://editorialcirculorojo.com/segundos-de-arena/
Nota sobre el traductor / traducător
Ovidiu
Constantin Cornilă es escritor, poeta, publicista,
traductor, profesor en la Universidad Complutense, director de la revista de literatura Cuvânt
românesc, presidente de la asociación cultural Unión Lucian Blaga
de Escritores y Artístas Rumanos de España.
Blog personal: https://ovidiucornila.wordpress.com/
Ovidiu
Constantin Cornilă. Scriitor, poet, publicist, traducător, profesor
la Universitatea Complutense din Madrid, director al revistei de literatură
Cuvânt românesc, președinte al Uniunii Lucian Blaga al
Scriitorilor și Artiștilor Români din Spania.