POEMAS DE SILVIA GOTEANSCHII
Silvia Goteanschii (1982, República de Moldavia). Poeta y novelista.
Debutó editorialmente con el poemario Minunea va veni mai târziu (El milagro llegará más tarde), publicado por la Editorial «Feed Back» de Iași, obra por la que obtuvo el Gran Premio del Festival Nacional de Poesía «Cezar Ivănescu» en 2011. Le siguió un segundo volumen de poesía, Dramaturgia lucioaselor funii (La dramaturgia de las relucientes cuerdas), galardonado con el Premio «Nichita Stănescu» en el marco del Salón Internacional del Libro de Chisináu y con el premio especial de la Unión de Escritores en el Festival «La primavera de los poetas» en 2015, en Chisináu.
En 2016 vio la luz, en la Editorial «Vinea», el poemario Dulcele meu asasin (Mi dulce asesino). Los libros publicados por la editorial «Vinea» fueron traducidos al francés y presentados en 2016 en el Salón del Libro de París. En 2018 publicó, en la editorial «Știința» de Chisináu, el poemario Memoria hienei (La memoria de la hiena). Un nuevo volumen de poesía, Celule stem (Células stem), fue publicado en 2022 por la editorial «Prut» de Chisináu.
Recientemente, en 2026, debutó en la narrativa con la exitosa novela Elefanții (Los Elefantes), publicada por la editorial «ARC» de Chisináu.
(Presentación y traducción al español: Liviu Apetroaie)
Texto en rumano
Silvia Goteanschii (1982, Republica Moldova). Poetă și romancieră.
Debutează editorial cu volumul de poeme „Minunea va veni mai târziu”. Cartea a apărut la Editura „Feed Back” din Iași, pentru care a obținut Marele Premiu al Festivalului Național de Poezie „Cezar Ivănescu”, în 2011. Urmează un al doilea volum de poezie „Dramaturgia lucioaselor funii”, care obține Premiul „Nichita Stănescu” în cadrul Salonului Internațional de Carte din Chișinău și premiul special al Uniunii Scriitorilor în cadrul Festivalului „Primăvara poeților” din 2015, la Chișinău.
La Editura „Vinea” apare și volumul „Dulcele meu asasin”, în 2016. Cărțile apărute la editura „Vinea” au fost traduse în limba franceză și prezentate, în anul 2016, în cadrul Salonului de carte de la Paris. În anul 2018 publică, la editura „Știința” din Chișinău, volumul de poezie „Memoria hienei”. Un nou volum de poezie, „Celule stem” a fost publicată în 2022 la editura Prut din Chișinău.
Recent, în 2026, a debutat în proză, cu romanul de succes „Elefanții”, la editura ARC din Chișinău.
POEMAS DE SILVIA GOTEANSCHII
(EDICIÓN BILINGÜE. Español-Rumano)
Traducción al español desde el original en rumano, por Liviu Apetroaie
ANTOLOGÍA ACTUAL DE POESÍA EN LENGUA RUMANA
Del poemario Celule Stem, Editura Prut Internațional, 2022
[1]
ME HAGO FALTA CADA VEZ MÁS A MENUDO
así es cuando no eres más que música
en una ciudad de sordos
guardián
junto a tu propio cuerpo
cuando los lobos del bosque te olfatean
la demencia
y el miedo a volverte animal
comprendes que estás frío
y te metes bajo la ducha hirviente
de la que corre una sangre
que no te esperas
esa sangre
que te vuelve de todos modos
hierro fundido gris
instalación de luz para la muerte
así es cuando te lloran
hasta los calcetines
cuando estás cansado y ya no te quedan fuerzas
para ganarte las arrugas
así es cuando no eres más que humano
pero los cerdos te gruñen por dentro
MI-E DOR DE MINE TOT MAI DES
așa e când ești doar muzică
într-un oraș al surzilor
paznic lângă propriul trup
când lupii din pădure îți adulmecă
demența
și teama că devii animal
înțelegi că ești rece
și te bagi sub dușul fierbinte
din care curge un sânge
la care nu te aștepți
sângele acela
care te face oricum
fontă cenușie
instalație de iluminat moartea
așa e când îți plâng
și ciorapii
când ești obosit și nu mai ai putere
să-ți câștigi ridurile
așa e când ești doar om
dar porcii îți grohăie înăuntru
*
[2]
DESDE LA IZQUIERDA
empecemos
por la piedad hacia el decapitado
y ausente
es gris el no-comienzo
con todas sus muestras
¡haz algo!
este pequeño corazón
plantado en tu cabeza
no arranca
elegido al gusto
mi amor es de aquel que dice
«no puedes tú errar
tanto
como puedo yo perdonar»
continuemos
la emboscada
no seas lento
sin
final alguno el rumbo del puente
ningún pecado
la única señal es la piedra de la derecha
que palidece
reúnelos a todos y anúnciales
la última ronda
falta un pájaro en este vuelo dices
encuéntrame
bajo el hacha del Sínodo
nuestro beso
en un cuarto de segundo
llenaría este mundo áspero y crudo
de golondrinas
DIN STÂNGA
să-ncepem cu mila pentru decapitat
și absent
e gri neînceputul
cu toate mostrele lui
fă ceva!
această inimă mică plantată în capul tău
nu pornește
ales după gust
dragostea mea e a celuia care spune
„nu poți tu greși
cât pot eu ierta”
să continuăm ambuscada
nu fi lent
fără vreun capăt direcția podului
niciun păcat
unicul semn e piatra din dreapta
care pălește
strânge-i pe toți și anunță-i
despre ultima rundă
lipsește o pasăre din acest zbor zici
găsește-mă sub toporul Sinodului
sărutul nostru
într-un sfert de secundă
ar umple lumea aceasta aspră și crudă
de rândunici
*
[3]
UNDERGROUND
los vivos pensamos a veces
qué pasaría si no muriéramos nunca
y si no logramos creer en este pensamiento
construimos escenarios
y hacemos de la muerte un misterio
construimos un bien supremo
de barro y tinieblas
un megabarrio de casas grotescas
y profundas
una forma de minas de sal
que imitan la vida
los vivos
pensamos a veces
en exigir derechos consagrados
por la constitución
que la muerte
tenga nombre
y sea elegida por el pueblo
UNDERGROUND
cei vii ne gândim uneori
ce-ar fi dacă n-am muri niciodată
și dacă nu reușim să credem în gândul acesta
construim scenarii
și facem din moarte o taină
construim un bine suprem
din lut și tenebre
un megacartier de case grotești
și adânci
un fel de ocne de sare
care imită viața
cei vii
ne gândim uneori
să cerem drepturi consfințite prin constituție
moartea să aibă
nume
și să fie aleasă de popor
*
Del poemario Memoria hienei, Editura Știința, 2018
[4]
EN LA POESÍA, LOS MATAMOS
imagínate
cómo sería estar solo los dos,
a uno y otro lado del camino, mirándonos largamente,
esperando el acercamiento.
Hablar
el uno con el otro y que su muerte absurda
no nos toque en absoluto,
no nos provoque reacciones.
Que yo cruce una pierna sobre la otra
y tú asientas con la cabeza un par de veces, señal
de que lo entiendes todo.
Que tengas la tentación de bajar la mirada al suelo,
cerca de la conciencia,
pero solo por un segundo.
Luego,
que te saques el corazón del pecho, me lo arrojes,
mientras yo miro
hacia arriba, como si esperara que repitieras la escena.
Echarme el pelo, despacio, a un lado,
darme la vuelta, que se levante un viento feroz,
y tú te abras paso hasta mí, por el aire, entre látigos.
Entonces,
imagínate que nos tocamos, la sangre hierve,
hace grumos,
una suerte de rosas gordas, repugnantes.
Somos nosotros, cuando amamos,
somos unas bestias
y nos da igual.
ÎN POEZIE, ÎI UCIDEM
Imaginează-ți cum ar fi să fim doar noi doi,
de-o parte și de alta a drumului, privindu-ne lung,
așteptând apropierea.
Să vorbim unul cu altul și moartea lor absurdă
să nu ne atingă defel,
să nu ne provoace reacții. Eu să pun picior peste picior
și tu să dai din cap de câteva ori, semn
că înțelegi totul.
Să ai tendința de a-ți coborî privirea în pământ,
aproape de conștiință,
dar numai pentru o secundă.
Apoi, să-ți scoți inima din piept, s-o arunci în mine,
iar eu să privesc
în sus, de parcă aș aștepta să repeți scena.
Să-mi dau părul, ușor, la o parte,
să mă întorc cu spatele, să se stârnească vânt strașnic,
iar tu
să-ți faci loc pân’ la mine, prin aer, printre bice.
Atunci, imaginează-ți că ne atingem, sângele fierbe,
face cocoloașe,
un fel de trandafiri grași, respingători.
Suntem noi, atunci când iubim, suntem niște bestii
și nu ne pasă.
*
[4]
TRIBUTO
Aquí no tienes rostro, no tienes color, no tienes nada.
no sabes lo que te espera y no sabes lo que piensas.
es la tierra de Judas, ¡pero Judas no fue inútil!
Grave es negar tus propios errores.
Tú no eres la muñeca que escribe, no lo eres.
ponte una silla en el centro del día y espera
a los locos que trepan a los postes de telégrafo
para verte con vestido blanco, riendo con vergüenza.
¡Ojalá te agarrara de la muerte, mujer absurdamente asesinada,
sobre el escritorio! todo cuanto diste de las lianas de la mente
búscalo abajo, en lo hondo, hasta que
caiga el gobierno y cambie el zodiaco a piscis.
TRIBUT
Aici nu ai față, nu ai culoare, nu ai nimic.
Nu știi ce te-așteaptă și nu știi ce gândești.
E pământul lui Iuda, dar Iuda nu a fost inutil!
Grav e să respingi ce greșești:
Tu nu ești păpușa care scrie, nu ești.
Pune-ți un scaun în centrul zilei și așteaptă
nebunii care urcă pe stâlpii de telegraf
să te vadă în rochie albă, chicotind rușinos.
Apuca-te-aș de moarte, femeie ucisă absurd,
pe birou. Tot ce ai dăruit din lianele minții
caută jos, în adânc, până când
cade guvernul și se schimbă zodiacul în pești.
*
EL DOLOR
Así apareciste tú, de ninguna parte.
Vienes y te vas como una salamandra,
porque en mí es cálido, oscuro y húmedo.
Pero no creas que vas a encontrar amor, es solo un fango.
Ni agua, ni tierra firme. Aunque
podrías esperar.
Algún día, una flor soberbia brotará del cieno.
Así apareciste tú, de la muerte. Y yo no tengo bastante vida
para sentir.
Estoy vencida y la historia escribe ¡ay de los vencidos!
pero que nadie se atreva a acariciarme.
Mi dolor es una selva y he aquí que, ahora,
me resguarda de los linces.
DUREREA
Așa ai apărut tu, de niciunde. Vii și pleci ca o salamandră,
pentru că în mine e cald, întuneric și umed.
Dar, să nu crezi c-ai să găsești dragoste, e doar o mâzgă.
Nici apă, nici uscat. Deși,
ai putea să aștepți.
Într-o zi, o floare superbă va crește din mâl.
Așa ai apărut tu, din moarte. Or, eu n-am destulă viață
să simt.
Sunt învinsă și istoria scrie vai de cei învinși.
Dar să nu îndrăznească nimeni să mă mângâie.
Durerea mea e o junglă și iată, acum, mă adăpostește de
râși.
Silvia Gteanschii
Trad. Liviu Apetroaie
