La estrella amarilla es un símbolo nazi, un hexagrama amarillo con caracteres pseudo-hebreos. (Fuente: Wikiedia).
LA ESTRELLA AMARILLA DE LOS VENCEDORES. UN POEMA DE ADI CRISTI
Bilingüe. Español y en original en rumano.
la estrella amarilla de los vencedores
intenta mantenerme despierto
no me dejes dormirme
caer en el mismo pozo con cal
de la cual la gente así se blanqueó
comienzan a buscar a sus asesinos.
quedarse despierto hasta tarde
un hoyo donde no hay espacio para la semilla
tampoco puede soportar nada más.
solo el recuerdo de la muerte salvaje
en el que aquellos que llevaban
sobre el corazón una estrella amarilla...
intenta mantenerme despierto
no quedarse dormido fingiendo estar muerto
puede que toque el shofar
y las montañas caen en la cantera de cal.
y el cielo estrellado se vuelve amarillo
cuando el tren se convierte en un tren de carga de la muerte
en el cual os edificáis unos a otros para que podamos ser
muertos enterrados en una casa rodante.
mira los ojos que claman sin sonido,
la mueca de palabras ahogadas
dales una gota de agua y una sonrisa
un ramo de lágrimas recogidas
darles esperanza de que son las últimas estrellas marcadas de esta manera
en el cielo o en la lágrima
descubrir
como un salto de Don Quijote
lo que nos quita el alma
y silencio
y el ojo está cerrado
angelical.
Poem de Adi Cristi
steaua galbenã a învingătorilor
încearcã sã mã ții treaz
sã nu mã lași sã adorm
sã cad în aceeași groapã cu var
din care oamenii astfel albiți
încep sã-și caute criminalii
rãmânând fãrã somn
o groapã în care nu-i loc de sãmânțã
nici nu poate rodi altceva
doar amintirea sãlbaticei morți
în care-au pãtruns cei care purtau
deasupra inimii o galbenã stea...
încearcã sã mã ții treaz
sã nu adorm prefãcându-mã mort
s-ar putea sã sun din shofar
și munții sã cadã în groapa cu var
iar cerul cu stele sã se îngãlbeneascã
când trenul devine al morții marfar
în care zidiți unu-n altul sã fim
morți îngropați într-un mobil țintirim.
privește ochii care strigã fãrã sunet,
grimasa cuvintelor sufocate
dă-le o picătură de apă și un zâmbet
un buchet de lacrimi adunate
dă-le lor speranța că sunt ultimele stele astfel însemnate
pe cer sau pe lacrima
dezvelită
asemenea saltului don quijotesc
ce scoate din noi sufletul
și tăcerea
și ochiul închis
îngeresc.
Adi Cristi. Poeta rumano, prosista y periodista. Nació el 27 de abril de 1954 en Bacău. Es presidente del Festival Internacional «Poezia la Iași» y codirector de la Gala del Escritor del Año.
Adi Cristi es autor de más de setenta volúmenes de poesía, prosa y artículos periodísticos. Miembro de la Unión de Escritores de Rumanía desde 1990, fue galardonado con el Premio de Literatura «Nicolae Labiş» en 1979; ganador del Premio «Vasile Pogor», de la Unión de Periodistas Profesionales de Rumanía, en 2002; ganador del Premio «Vasile Pogor», Ayuntamiento de Iaşi, Rumanía, 2003.
Ha obtenido también, entre otras distinciones, el Premio de la Unión de Escritores – Filial de Moldavia de Periodismo (2004), por el volumen 366/24 (trescientos sesenta y seis días en 24:ORE); Premio de la Unión de Escritores – Filial de Moldavia, 2006, por la novela Sinea Mea; Premio UZPR, 2007, por el volumen Revoluţia la Iaşi; Premio de la Unión de Escritores de la República de Moldavia, 2011; Diploma de Excelencia, Asociación de Escritores Israelíes de Lengua Rumana, 2012; Trofeo Europoesia Brăila, 2018; Premio Nacional de Poesía «Vasile Alecsandri», 2019. En 2004 recibió la Orden «Mérito Cultural en grado de Caballero», concedida por el presidente de Rumanía. Desde 2019 es ciudadano de honor del municipio de Iași.
Texto de la nota bio-bibliográfica de Adi Cristi en su original rumano:
Adi Cristi, poet, prozator și publicist, s-a născut pe 27 aprilie 1954, la Bacău. Este președintele Festivalului Internațional „Poezia la Iași” și co-director al Galei Scriitorul Anului.
Adi Cristi este autor a peste 70 de volume de poezie, proză, publicistică. Membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1990, este deţinător al Premiului pentru Literatură „Nicolae Labiş”, 1979; laureat al Premiului „Vasile Pogor”, Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România, 2002; laureat al Premiului „Vasile Pogor”, Primăria Municipiului Iaşi, 2003.
Alte premii obținute (selectiv): Premiul Uniunii Scriitorilor – Filiala Moldova pentru Publicistică (2004), volumul 366/24 (treisuteşaizecişişase de zile în 24:ORE); Premiul Uniunii Scriitorilor – Filiala Moldova, 2006, pentru romanul Sinea Mea; Premiul UZPR, 2007, pentru volumul Revoluţia la Iaşi; Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, 2011; Diplomă de Excelenţă, Asociaţia Scriitorilor Israelieni de Limbă Română, 2012; Trofeul Europoesia Brăila, 2018; Premiul Național de Poezie „Vasile Alecsandri”, 2019. În 2004 a primit Ordinul „Meritul Cultural în grad de Cavaler” acordat de Președintele României. Din 2019 este Cetățean de onoare al Municipiului Iași.
